Există mai multe metode de a te uita în oglindă:

1. De a te uita în oglindă şi a te vedea aşa cum eşti fără accesorii din societate. De a te vedea pe tine independent de tot ce te-nconjoară.

2. De a vedea în oglindă doar ceea ce-ţi cere societatea, la fel cum am încercat să arăt în poza cea de jos.

”Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie” Proverb din popor.

Marea dilemă feminină: La 17 de ani ne place să arătăm a 25, la 30 ne place să arătăm a 23, la 50 ne mulţumim să aratăm ca la 40, la 90 suntem fericite dacă arătam a 60 de ani.

Oare de ce trebuie să treacă decenii ca să fim mulţumite cu felul în care arătăm astăzi?

Ţine-ţi minte: Suntem frumoase atâta timp cât credem asta. nu degeaba psihologii spun: Spuneţi-le mereu soţilor cât de frumoase sunteţi, spuneţi-le că sunteţi cele mai bune, arătaţi calităţile şi TĂCEŢI, da, ţineţi limba după dinţi atunci când va ispiteşte să spuneţi ceva de genul: ”Ţie nu-ţi pare că m-am îngrăşat?”, ”Uite ce fund urât am”, sau ”Iaute câte riduri am”. Bărbaţii nu observă aşa lucruri până nu le spunem noi.

Concluzie: Frumuseţea este în noi. Multe femei spurcate mai spre bătrâneţe încep să dezvolte trăsături din astea şi pe faţă. Zâmbiţi, fiţi blânde, puneţi materialul şi efemerul pe planul n-1, pe primul plan să fie dragostea şi respectul.

sursă proverb. Poza am făcut-o eu aşa că all rights reserved

Cat traim invatam. Invatam lumea ca pe o carte, invatam oamenii, cum sa-i manevram/manipulam,invatam calcule/formule. Rari sunt cei dintre noi care invata despre ei insisi, se descopera si isi cunosc adevarata fiinta,cu bine si rau,se accepta si depasesc faza negarii. Spre asta tindem, si am ajuns abia la faza descoperirilor, invat pe zi ce trece mai multe.

Ma minunez de ce pot, sau mai bine zis de ce a creat cel de sus in mine, si ma minunez si mai tare cand accept sa-mi accept defectele, ma transform atunci. Omenirea nu realizeaza din pacate: adevarul lumii sta in fiecare dintre noi si ca adevarata fata a acestuia e adanc ingropata in fiecare fiinta.

Azi am realizat ceva important: sunt o copila meschina, vicleana, intentionata, chiar ticaloasa, fara scrupule. O copila stricata. Daca stau sa fac cronologia acestei trasaturi s-a cam infatisat pentru prima data in relatia cu tatal meu. Atunci am inteles ca daca fac ochii mari, inocenti, daca o joc pe neajutorata, zambesc naiv, ajutata de simtul meu inascut de a pune intrebari ciudat de ciudate si stupid de naive (de ex.: oare cainii din diferite tari vorbesc in diferite limbi? si serios ma intereseaza raspunsul, daca stie cineva va rog scrieti-l) par adorabila in fata ochilor barbatesti. Si am adoptat aceasta fata, mi-am nationalizat-o, si e parte din mine, sau mai bine spus sunt “eu” descoperita. Ma joc, ma joc cu focul, cu pasiunile barbatilor, viciile si slabiciunile lor, ii fac puternici, se simti titani, demiurgi, poeti, artisti. Asta fac, si ma incanta, dar o fac din cele mai pure porniri de a face pe plac altora. Vreau sa fiu muza pentru cei din jurul meu. Am inteles ca asa pot sa construiesc si sa daram, de la mici cotete pana la cetati intregi, pot transforma potentialul in aur, si invers. Sunt fericita ca am acest talent dar ma sperie puterea pe care o capat. E un dar, de la cineva de sus, acum ramane doar sa-i decopar rostul.

In suflet copil, la minte copila, ochi limpezi pierduti, pierduti fara cauza in ochii iubitului ei, blonda si plapanda, dependenta, sincera, ingrozita si neajutorata e ea, femeia perfecta, femeia care i-a sucit mintile si l-a doborat. Da, l-a doborat pentru ca el, cel puternic si independent, cel liber, cel ce hraneste, in suflet e si el neajutorat, infricosat, si gingasia pielii ei ca laptele l-a atras in mreje necunoscute pana acum mintii lui.

Dupa o noapte de amor, o noapte de amor nebun, in care ea l-a dominat, l-a iubit extrem de pasional, in care el s-a pierdut in trupul ei albicios cu miros de tei, i-a sorbit buzele si sanii…statea asa cu ochi proptiti in pod sa inteleaga cum de a facut aceasta mica faptura asa incat sa-si piarda mintile? ce anume l-a innebunit? Ce anume iubeste el atat de tare? naturaletea ei de copil? naivitatea din ochii ei mari? firavul mainilor ei? atingerea blanda? Ea nici nu prea-i gospodina, gateste bine in schimb, dar vrea copii cu ea. E desteapta da, a vazut-o in toiul responsabilitatilor delegate ei, e o furtuna, e puternica, e sarmanta, e sefa, e lider…dar e atat de gingasa, cum ii reuseste? Cum oare?

O priveste dormind, sanul alb emana luciu la lumina lunii, parul ii cade pe umeri, respira atat de dulce…”Ce mi-ai facut femeie de m-ai innebunit? Esti atat de diferita de cealalta…cea care ma suna acum, si acum 3 minute m-a sunat, si acum 10 minute, si asa toata ziua din 10 in 5 minute ma tot suna. Cea care nu-mi spune multumesc cand ii dau flori ci mi spune ca le vroia albe cand sunt rosii, cea care inloc sa ma mangaie seara ma tot cearta de ce nu am sunat-o ziua intreaga? Cea care nu-mi cere nicicand ajutorul, cea care din mandrie nu-mi spune ca ma iubeste. Cea ce tace in suflet si e vulgara-n miscari. Acea ce asteapta gesturi doar din partea mea? Cea ce nu are nevoie de mine ca e atat de puternica; Cea ce doarme ca un tanc, si…eu ma uit acum la aceasta zana motaind ca un copil…oare cum am ajuns sa fiu cu cealalta si nu cu ea?

—————-

Mai sus a-ti asistat la monologul unui barbat ca toti barbatii. Cel ce nu-si da seama ca o femeie (inteleapta) nu e niciodata sincera pana la imposibil, care si deghizeaza puterea in cojocul de iepuras, facand aceasta ea nu minte, pt ca noi, sexul slab, suntem cele mai mari devoratoare de gingasie, tandrete, protectie…Puterea ne da posibilitatea sa fim slabe in cuplu. Asta e concluzia mea: barbatii iubesc femei puternice dar slabe, gingase dar furtunoase, linistite dar isterice, dependente dar independente, doar ca nu aleatoriu, dar in concordanta cu anumite situatii.

—————-

Articol pentru Blogostart, categoria Psihologia Cuplului Modern, Punctul trei: ce iubesc si ce urasc barbatii la femei?!