Există mai multe metode de a te uita în oglindă:

1. De a te uita în oglindă şi a te vedea aşa cum eşti fără accesorii din societate. De a te vedea pe tine independent de tot ce te-nconjoară.

2. De a vedea în oglindă doar ceea ce-ţi cere societatea, la fel cum am încercat să arăt în poza cea de jos.

”Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie” Proverb din popor.

Marea dilemă feminină: La 17 de ani ne place să arătăm a 25, la 30 ne place să arătăm a 23, la 50 ne mulţumim să aratăm ca la 40, la 90 suntem fericite dacă arătam a 60 de ani.

Oare de ce trebuie să treacă decenii ca să fim mulţumite cu felul în care arătăm astăzi?

Ţine-ţi minte: Suntem frumoase atâta timp cât credem asta. nu degeaba psihologii spun: Spuneţi-le mereu soţilor cât de frumoase sunteţi, spuneţi-le că sunteţi cele mai bune, arătaţi calităţile şi TĂCEŢI, da, ţineţi limba după dinţi atunci când va ispiteşte să spuneţi ceva de genul: ”Ţie nu-ţi pare că m-am îngrăşat?”, ”Uite ce fund urât am”, sau ”Iaute câte riduri am”. Bărbaţii nu observă aşa lucruri până nu le spunem noi.

Concluzie: Frumuseţea este în noi. Multe femei spurcate mai spre bătrâneţe încep să dezvolte trăsături din astea şi pe faţă. Zâmbiţi, fiţi blânde, puneţi materialul şi efemerul pe planul n-1, pe primul plan să fie dragostea şi respectul.

sursă proverb. Poza am făcut-o eu aşa că all rights reserved

Priveam Harry Potter ultima serie, draguţă serie de altfel. Şi privind-o pentru a doua oară am găsit în ea inspiraţie. Am inţeles ceva nemaipomenit de important pentru cei care caută succes in viaţă. La un moment dat Harry bea o poţiune magică, pentru noroc. Ştiţi care a fost rezultatul?

Harry era cea mai bine dispusa, cea mai optimistă si binevoitoare persoană, fără gânduri ascunse. Atunci m-a lovit, adică am inţeles că ăsta este secretul norocului, având doar optimism si gânduri luminate, atragem norocul. Aşa lucreaza universul, o energie x va atrage la randul sau o altă energie de tip x. De ce se spune in popor că o ”neNOROCcire nu vine niciodată singură?”  Pentru că gândurile rele, plânsete, energie negativă atrage ca un vârtej tot nenorocul. Zicala de mai sus poate fi parafrazată in: ”Un noroc atrage alte norocuri”. Ăsta este secretul fericirii. Cel puţin pentru mine.

Sunt o fricoasa, si viata mea consta in frici micute, strans legate una de alta si avand aceeasi sursa. Mi-e frica sa merg la orice ghiseu din organele publice ca nu cumva sa o deranjez pe “doamna” aia rautacioasa. Mi-e frica sa merg prin magazine fara sa fiu “chitita” ca nu cumva sa ma vorbeasca pe la spate vanzatoarele sau sa mi spuna ca hainele-s scumpe. Mi-e frica sa cer sa mi se dea paine cu punga pentruca sa nu strige sau strambe vanzatoarea la mine. Mi-e frica sa intreb vamesul de ce tot timpu scrie undeva datele din pasaportul meu ca sa nu-mi faca ceva rau. Mi-e frica sa cer soferului de la autobuz sa nu-mi arunce valiza ca-i de firma si mi-o zgarie. Mi-e frica….mi-e frica….mi-e frica….

Cam asta e un rezumat al vietii noastre, asa suntem noi toti in Moldova pentruca aici s-a cultivat decenii intregi acest sentiment nefondat si expirat. Acum ar trebui sa intelegem ca vanzatoare nu e un idol, ca cei din primarie au datoria sa ne ajute, ca soferii sunt prestatori de servicii si nu tre sa strambe din nas cand li se cere sa respecte anumite drepturi ai calatorilor. E dreptul nostru sa fim liberi si deschisi. Frica ne incurca sa mergem mai departe, sa evoluam, de aia noi, cei care intelegem, trebuie sa invingem acest parazit.

Un alt motiv pentru frica este sentimentul permanent ca facem ceva gresit, acesta la randul sau e rezultatul unor complexe si frustrari care nu au valoare, de aceea si cu astea trebuie sa lucram.

Si nu in ultimul rand timp de secole intregi, la Ortodoxi s-a cultivat frica pentru Dumnezeu. Pe unii ii ajuta asa gandire, frica ii motiveaza sa fie mai buni, pe altii insa nimic inafara de intelegere, dragoste si pace nu-i poate face mai buni.

Cel mai bine e analizandu-ne sa intelegem, sa ne cunoastem fiecare trasatura si sa decidem pentru noi care dintre acestea ne face bine si care nu.

Mândra din fire, încăpăţânată ca o capra ce sunt, nu ştiam şi nu puteam să accept că sunt om ca toţi oamenii, simplă şi nu mi-a hărăzit soarta nici un scop măreaţ. După sute de filme cu Batman, superman, Harry Potter si Spiderman mă trezeam visând că-s Sailler Moon şi vine o raza roz din cer sa-mi arate harul meu. Pana nu demult visam să-mi facă tata cadou un Dragon, să învăt la Hogwarts, să mă iubească un vampir, să am casă sub pamant, să salvez lumea de forţele rele şi tot aşa în acelaşi stil.

Poate acest fenomen se datoreaza stramoşilor mei vrăjitori, trecutul popoarelor a caror sânge-mi curge in vene, nu am găsit explicaţie. Poate e doar vina mândriei care-mi scormoneşte sufletul şi-mi tot baga ispite in cale.

Motivul pentru care am scris asta este că dupa multe lucruri citite, analizate, puse cap la cap, discuţii şi dezbateri fierbinţi am realizat un adevăr pe atat de evident, pe cât complicat de înţeles.

Eu sunt om ca toţi oamenii, la fel de bun, la fel de rău, am aceleaşi defecte, calităţi, sunt cu nimik mai deosebita de ceilalţi oameni. Însa ţinem minte că ceilalţi oameni sunt şi Papa Ioan Paul al II-lea, Ştefan cel Mare, Cezar, Napoleon, Ecaterina a II-a, Nostradamus, Ioan Botezătorul, Serafim Sarov, Nicolae Iorga, Lincoln, Gaudi, Ioana D’Arc, Leonardo Da Vinci, Maria Tereza şi multe multe alte personalităţi şi oameni ilustri, oameni mari care au depăşit condiţia de ignoranţă, care au ispăşit canoane. Noi alegem dacă suntem mediocri, dacă suntem răi, înrăiţi, dacă ducem sămânţa furiei în noi şi o înmulţim cu fiecare vorba, gând. Noi alegem dacă suntem Cezari sau Putini, sau Ioani, Marii. Noi alegem ce fel de oameni suntem, dar suntem la fel ca toţi ceilalţi. De care ceilalţi, alegem noi.