Eram in masina, pe una dintre strazile idilicului meu oras Chisinau. Un oras atat de mic, dupa 3 ani de Bucuresti imi este frica sa ma intorc. Eu care sunt o recent indragostita de jazz, teatru, festivaluri, cafenele pline de iz cultural…imi este frica de plafonarea atat de darnic oferita de orasul meu natal.

Visez ca poate intr-o alta viata am fost curator de muzeu, sau o galerie de fotografii alb negru, poate am fost un fotograf cea descoperit lumea in lung si in lat, sau un arheolog, poate chiar am facut istoria artelor. Da…ciudata senzatie. O dublare de personalitati presupun.

Eu cea ce organizeaza, cea practica, cea logica, cea perfectionista, cea grabita, cea Director de Firma mare, cea cu Chanel, si eu, eu cea visatoare, cea creativa, cea sensibila, cea ce promoveaza proiecte sociale, cea ce vede Moldova ca fiind un plai mioritic mirific, cea ce iubeste oamenii si eu cea ce pot salvari de matase, flori in par si ochelari mari…Oare cum e sa fii persoana integra, fara dubluri?? Plictisitor?

Cat de frumos ar fi sa fie frumos peste tot? Sa fie asa cum e lumea mea, care este un camp de grane, flori de maci, cu cerul albastru, cu zane in rochite albe de voal, feti frumosi in ii si opinci, desigur toate fiind “designer clothes”, flori in par. Sau o alta lume a mea este cea a muzicii camerale, vioara, poezii, pian, muzica corala si teatru de dans, teatru de strada si piese contemporane, esarfe colorate, brose in piept, sort bufant, carti, librarii si ceainarii.

Cam asta e lumea mea, contradictii muzicale, povesti, idile, pasiune, frica, liniste, agonie si extaz…