De fiecare dată când mă apuc să scriu despre vreo personalitate de altă dată, mă apucă o stare de nostalgie tristă, îmi vine să oftez, balansându-mă între dorul faţă de acele epoci şi repulsia pe care mi-o creează greutatea sufocantă de altă dată.
Azi scriu despre o personalitate complet uitată de noi, cei nemulţumiţi şi ignoranţi. Gheorghe Gore, a cărui familie locuia în Moldova de prin sec. XVI. S-a născut la Iaşi, tatăl său Spiridon, îşi mută famili în s. Ghindeşti, jud. Soroca, pe când Gheorghe avea 13 ani. De aici merge la Chişinău, şi mai apoi la Moscova pentru a-şi continua studiile. Lucrează ca cinovnic în cancelaria guvernatorului Basarabiei, iar de la 7 martie 1866 a devenit redactorul părţii neoficiale a ziarului Buletinul gubernial basarabean. După ce pleacă din redacţie activează ca notar pentru că este jurist de profesie.
O fire modestă, care nu înţelegea cât de important a fost aportul lui pentru cultura română din Basarabia. Gheorghe Gore visa, pe lângă alţi emeriţi boieri, să asiste la renaşterea vechii Moldove, readucerea vieţii spirituale româneşti pe plaiurile Basarabiei. A fost unul dintre primii publicişti care scria în rusă despre scriitori de peste Prut ca: D. Cantemir, Gh, Şincai, Al. Donici, V. Alecsandri. Acesta încerca să indemne intelectualii basarabeni să fie mai atenţi la mişcarea culturală din regat. Buletinul gubernial, însera pagini istorice, sociale, literare, investigaţii folcloristie, chiar şi tipărirea unor citate din poezii fără traduceri, pentru ca cititorii să savureze opere româneşti în original. Chiar dacă ceea ce era publicat erau simple traduceri, adaptări după original, rămân o dovadă de curaj incontestabil, de a dovedi un adevăr. Printre multele traduceri, Gh. Gore este primul care traduce Mioriţa în rusă, o sursă de aur pentru cei însetaţi de istorie, de cultura românilor.
A avut o viaţă grea, o ascensiune ierarhică şi mai grea, şi şi-a văzut cât de cât visul, unei mari cariere, realizat abia prin fiul său, Pavel Gore, unul dintre cei mai vestiţi şi faimoşi genealogişti Basarabeni. Despre acesta din urmă vă voi povesti în alt articol din seria Basarabia Necunoscută.
Voi încheia această poveste semitristă printr-un citat din textul scris de Iurie colesnic la adresa lui Gheorghe Gore:
”Credem că în publicistica basarabeană Gh. Gore a fost o primă rândunică ce-a croit calea pentru viitoarele pleiade de publicişti, care vor scrie şi edita pagini în limba română.
Primele rândunele nu fac primăvara. dar sunt semnul ei sigur…”
Sursa: Basarabia Necunoscută de Iu. Colesnic
