Cat de mult nu am vrea sa fie adevarat, o femeie este defapt definita de barbatii din viata ei. Iubesti un ratat? Este foarte probabil sa fii sau sa devii si tu una. Te-ai maritat cu un print? Ai mari sanse sa devii si tu o printesa.
Acest articol este despre tipajul barbatilor care fac sau au facut parte din mine.
Primul barbat din viata unei fete, si cel mai important este tatal. Tata meu e un barbat puternic, care m-a facut sa ma simt in perfecta siguranta in preajma lui si mi-a oferit multa dragoste. El era protectorul meu si nimeni nu pitea sa ma supere, nici macar moral, pt ca el era mereu langa mine. El m-a invatat sa fiu om si sa am incredere in mine.
Al doilea barbat din viata mea e fratimiu. El a fost tapul ispasitor pt toate complexele mele. De mica eram foarte inchisa si felul in care el isi manifesta dragostea pt toti ma facea sa-l invidiez. Si eu vroiam sa fiu libera, dar orgoliul nu m-a lasat. El ma invata sa fiu libera.
Al treilea era un tip Bradutan din gradinita. Din cauza lui m-au ras muulti ani verisorii mei. Toti anii gradinitei i-am fost fidela. El a ras de mine. El m-a invatat sa mi fie rusine sa mi arat sentimentele.
Al patrulea a fost cel care m-a sarutat prima data. Aveam 12 el 16 si deja planuia sa se nsoaare cu mine. Mi-a placut de el, eram vara la bunica. Dupa ce am plecat am intrat in faza negarii si l-am trimis. El m-a invatat ca nu totdeauna primesti ceea ce astepti si uneori oamenii sunt iinfluentati si de marca telefonului mobil.
Al 5lea a fost defapt primul. M-a iubit. A incercat sa o nlocuiasca pe maicasa cu mine, m-a facut ca o mama, m-a distrus, dupa mi-a zis ca nu sunt ceea de ce s-a indragostit. Ca ma vrea ca la-nceput. El m-a invatat sa mi fie frica de relatii, sa nu mai am incredere in barbati si sa ma tem de suferinta.
Si logodnicului meu, care defapt este unicul. Cu el am avut primul sarut. Cel la care visam la 12 ani, cu artificii si time loop ca-n telenovele. Sarutul lui a oprit Moscova pe cateva minute. El m-a invatat sa iubesc si sa ma iubesc. El m-a facut sa fiu multumita de ceea ce sunt. El ma face sa am incredere in tot ce fac si el imi ofera mai mult decat pot da eu. El m-a invatat sa fiu eu.
Fiecare dintre ei m-a invatat ceva. Unii ceva de bine altii ceva cu care sa ma descurc in viata, asa ca sa nu mai nimeresc in asa situatii. Trucuri de a scapa de nesimtiti.
Pe tine ce te-nvata persoana de langa tine?

Exista pe lumea asta mii şi mii de tehnici de comunicare, de negociere, de impacare, de mediere şi multe alte situaţii obositoare. Dupa mulţimea de traininguri invatate şi avand deja 1 an o pozitie de top in companie cu 80 de subordonati am inteles cel mai important lucru:  Secretul oricarei situţii, da absolut oricărei este SĂ ASCULŢI. Deseori nici nu realizăm cum vorbim şi povestim plictisind cu exlicaţii persoana de vizavi.

Pentru a media o situaţie de conflict, sau cînd vrei să iei de la un furnizor nişte materiale pe datorie, sau când nu ai bani sa plăteşti datoria, sau când te-ai certat cu prietenul-prietena, cel mai important lucru este să asculţi.

În ziua de azi foarte puţine şanse avem să fim ascultaţi, şi atunci cînd întâlnim pe cineva dispus să ne asculte suntem foarte fericiţi. Persoana data poate să nu ne rezolve nici o întrebare, sau să nu faca nimik pentru noi, dar simplu fapt că a ascultat ce am vorbit insemană enorm şi crează o groază de emoţii pozitive.

Îmi trebuia materiale în sumă de 125000 lei. Aveam deja datorie la furnizorul meu de vreo 100000 lei. L-am sunat, i-am zis că-mi trebuie aşa şi aşa, şi următoarele 15 minut am ascultat cum el nu vrea să-mi dea nimik, după asta cât de mari probleme are cu şefii, după asta mi-a povestit cum se descurcă el cu toţi cei din breasla mea, după mi-a spus că poate-mi dă materiale, după asta mi-o spus că-mi dă, şi după mi-a spus că vine a doua zi să mi le aducă. În tot acest interval de 15 minute eu nu am făcut decât să zic “da, da înţeleg”.

Ţineţi minte că omul este o fiinţă foarte orgolioasă şi egoistă, se simte mereu buricul pămîntului. Dacă vreţi ceva de la cineva făceţi-l să se simtă buricum pământului. Când asculţi un om îi hrăneşti orgoliul şi-i mângâi mândria, şi omul dat îşi pierde din vigilenţă.

Fiind inspirată din ce -a scris Olga Răilean în articolul despre învinuirea părinţilor am zis să-mi pun pe pagină planurile mele din ultimii 5 ani despre cum trebuie educaţi copiii. Acest hobby al meu a pornit din copilărie, când mă supăram tare pe ai mei părinţi, cel mai des pe mama, că făceau lucruri care-mi făceau rău.

Sunt câteva principii după care o să educ copii, eu împreună cu vitorul meu soţ:

1. Primul şi cel mai important o să-mi aleg jumătatea din dragoste şi respect. Persoana dată trebui esa fie din familie cu principii puternice şi valori morale. O condiţie obligatorie e ca bărbatul să se poate frumos cu mama şi tatăl său, pt că pe viitor se va purta aşa şi în familia proprie

2. În faţa copiilor o să evit certurile. În cazul în care nu sunt de acord cu ce spune soţul sau invers, trebuie să ne retragem, să dicutăm (şi nu numai ) să ajungem la un punct comun şi să spunem copiilor decizia finală. Foarte bine e să întrebăm şi părerea lor dacă asta îi priveşte.

3. Vom vorbi cu copii de parcă ar fi oameni maturi, aşa ei sunt mult mai responsabili pentru acţiunile lor. Ei trebui esă ştie că au drepturi şi că poartă responsabilitate pentru comportamentul lor.

4. Orice activitate pe cre le spun să o facă gen citit, curăţenie, lecţii trebuie făcută cu plăcere, adiq părintele nu are voie să-i dea copilului să citească pe post de pedeapsă. Părinţii mei când greşeam ne pedepseau pe mine şi fratele meu dându-ne să citim. Fratmiu pân în ziua de azi urăşte cititul.

5. Pentru a creşte un copil integru, fără complexe mama trebuie să fie foarte atentă cu doza de dragoste dăruită. Conform ultimilor descoperiri in psihologie s-a demonstrat că mama trebuie să iubească mai tare soţul decât pe copii pentru ca cei din urmă să fie fericiţi. La mine în familie a fost aşa, eu cu fratmiu suntem diferiţi de mulţi dintre prietenii noştri. Mama şi cu tata trebuie să fie o echipă, o lume aparte, care se susţin reciproc şi iau decizii în comun.

6. Cel mai tare uram când tata îmi făcea observaţii în public. SImţeam cum se învârteşte lumea în jurul meu de ruşine. Copiilor mei nu o să le fac niciodată aşa.

Astea cam sunt unele dintre principiile de bază. Eu vreau copii, vreo 3. Mă înarmez cu principii de creştere pentru a-i pregăti la maxim pentru lumea crudă în care se vor naşte.

Dar tu cum îţi vei creşte copiii?

Deseori întâlnesc persoane care sunt ”capcanizate” în relaţii pe care nu le vor. Relaţii ce le distrug personalitatea, umblă bludnic, zombate prin oraş şi se jăluie tuturor cât de rău le este. Senzaţie insuportabilă, ştiu, ştiu pentru că am fost prizonieră unei astfel de relaţii.

În primul rând cum realizezi că relaţia ta nu duce nicăieri, că eşti prizonier?

Simplu: Simţi mereu tremurici în genunchi, eşti mereu nesigur(ă), când suni persoana cu care împarţi patul simţi senzaţii stranii de durere-frică-obidienţă-ură. Cauţi să petreci mult timp cu persoana dată, şi simţi mereu că nu-ţi ajunge şi mai vrei, şi parq celălalt nu vrea să-ţi dea. Te trezeşti noaptea şi simţi durere-n suflet. Gândeşti tot mai des că ar trebui să vă despărţiţi. Nu mai suporţi situaţia în care te afli, te sufoci, parq fiecare clipă pe care o trăieţti o vrei alături de persoana dată, ca nu cumva aceasta să scape, etc.

Parq simplu dar totuşi toată lumea trece prin aşa situaţie, şi trece mult timp prin asta, poate să rabde chiar ani de zile până se încumetă se renunţe sau şi mai aiurea persoana cealaltă care declară că nu mai iubeşte renunţă. Şi bine face. Să o luăm de la capăt. Dacă aveţi simptomele indicate mai sus faceţi aşa: Read the rest of this entry »

L-am tot bătut pe tata la cap să ne prăjească cartofi aşa cum ştie el mai bine. Avea bunica un talent gastronomic la prăjit cartofi minunat. Tata l-a moştenit. Seara trecută l-am convins. I-a prăjit, şi ia pus pe masă. Din păcate nu au ieşit aşa cum speram că vor ieşi. Ori cartofii erau îngheţaţi ori s-a grăbit tata cu prăjitul. Important e că nu au ieşit prea bine. Am mâncat cu toţii, am zis mulţumesc şi nimeni nu a mai comentat evenimentul.

Azi am prăjit eu cartofi, Read the rest of this entry »

Există mai multe metode de a te uita în oglindă:

1. De a te uita în oglindă şi a te vedea aşa cum eşti fără accesorii din societate. De a te vedea pe tine independent de tot ce te-nconjoară.

2. De a vedea în oglindă doar ceea ce-ţi cere societatea, la fel cum am încercat să arăt în poza cea de jos.

”Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie” Proverb din popor.

Marea dilemă feminină: La 17 de ani ne place să arătăm a 25, la 30 ne place să arătăm a 23, la 50 ne mulţumim să aratăm ca la 40, la 90 suntem fericite dacă arătam a 60 de ani.

Oare de ce trebuie să treacă decenii ca să fim mulţumite cu felul în care arătăm astăzi?

Ţine-ţi minte: Suntem frumoase atâta timp cât credem asta. nu degeaba psihologii spun: Spuneţi-le mereu soţilor cât de frumoase sunteţi, spuneţi-le că sunteţi cele mai bune, arătaţi calităţile şi TĂCEŢI, da, ţineţi limba după dinţi atunci când va ispiteşte să spuneţi ceva de genul: ”Ţie nu-ţi pare că m-am îngrăşat?”, ”Uite ce fund urât am”, sau ”Iaute câte riduri am”. Bărbaţii nu observă aşa lucruri până nu le spunem noi.

Concluzie: Frumuseţea este în noi. Multe femei spurcate mai spre bătrâneţe încep să dezvolte trăsături din astea şi pe faţă. Zâmbiţi, fiţi blânde, puneţi materialul şi efemerul pe planul n-1, pe primul plan să fie dragostea şi respectul.

sursă proverb. Poza am făcut-o eu aşa că all rights reserved

Lucrurile de care ne este cel mai tare frică atunci când se năruie o relaţie pe care o credeam veşnică:

1. Să rămânem singuri

2. Ne este teamă că nu ne va mai iubi nimeni aşa cum ne-a iubit fostul/fosta

3. Nu ştim ce vom face cu atâta timp liber

4. Cine o să ne scrie mesaje şi o să ne sune?

5. Cu cine o să ies în oraş?

Cam astea au fost cele 5 frici, coşmaruri ale mele. Daţi-mi voie să vă spun totuşi niciuna dintre acestea nu s-a împlinit.

Sfârşitul unei relaţii e defapt începutul unei vieţi noi în care gândim altfel, simţim altfel, suntem diferiţi, unii mai buni alţii mai închişi. Însfârşit putem purta liber fuste scurte, ruj roşu, chestii vintage sau poşete ciudate.

Eu am fost singură un timp, singuratică mai bine zis, după care încetu cu încetu am revenit la viaţa dinainte de relaţie. Straniu cum după 2 ani m-am întors de unde am pornit doar că eram puţin mai înţeleaptă, mai slabă, mai zombată, mai complexată, mai străină mie însumi. De aceea am decis că tot ce voi face pe viitor va fi spre binele meu.

Rabdarea strică uneori aşa că mai luaţi inima în dinţi şi mergeţi să cuceriţi lumea.

M-am răstit la el azi pentru că eram supărată. Supărată pentru că ştie că o sa aştept vreo 4 ore într-un aeroport din oraşul în care se află acum şi nu va veni să mă vadă. Ne-am vazut o săptămână în urmă. Dar el nu ştie că asta e motivu. El m-a rugat să sun pe cineva şi eu am strigat la el, că de ce face aşa, de ce organizează totul fără să mă întrebe. Acum e supărat şi eu sunt tristă pentru că nu i-am spus că vreau să-l văd.

Deseori ne certăm din mândrie, pentru că suntem prea mândri să recunoaştem că avem nevoie unul de altul. De multe ori rămân frustrată pentru că are treabă până târziu şi eu trebuie să merg acasă fără să petrec timp cu el. În tot acest timp eu sunt bosumflată şi mă crede nesimţită. Eu doar vreau să stau cu el, să luăm cina împreună, dar el nu ştie asta. El îşi face griji că ceva se întâmplă cu relaţia noastră.

Azi mi-a scris că distrug relaţia, că sunt mult prea mândră şi nu îl ajut. Acum mă pregătesc de drum, şi nu mă bucură deloc pentru că mă voi gândi tot timpu din ce motiv prostesc ne-am certat. Poate dacă el ştia că vreau să-l văd, avea să facă tot posibilul să vină. Păi el nu vrea să mă vadă, vă veţi întreba voi, vrea sigur că vrea, dar creierul bărbaţilor e foarte unilateral. El are planificate întâlniri şi acolo îi este gândul. El vrea dar ideea că trebuie să pună afacerea pe roate predomină. Pentru că o face pentru iubita lui. Sau poate că a vrut să-mi facă o surpriză. Sau poate l-am sâcâit atât de mult cu obişnuinţa de a ascunde dorinţele, de a mă ruşina cu ele încât chiar nu vrea să mă vadă? Oare de ce noi femeile ne sfiim să spunem ce dorim? Doar asta ne face şi pe noi ferice şi pe ei.

De ce ne ascundem după măşti de fete cuminţi, timide, măşti care ne fac să suferim pe toţi?

sursă poză

Noi femeile suntem nişte creaturi fenomenale, ideale prin definiţie, frumoase de la natură, mai pe scurt perfecte din cap pân-n picioare, drept?

Şi pentru că suntem noi aşa perfecte cum suntem am zis să fac o listă ce ar caracteriza bărbatu ideal:

1. În primul şi primul rând bărbatu ideal tre să aibă suflet bun. Ca să vedem daq îi aşa atrageţi atenţie ce face acesta când mergeţi in parc şi s’apropie un cerşetor. Daq îi dă şuturi şi-i răspunde ”Di ni-ar da shi nie shineva bani ap era ghine” atunci îi clar.

2. Alt “must” e gingăşia, blândeţea pe care o arată doar în privat. În public fiind chiar puţintel dur, poate chiar niţel arogant, neciopliţel, să apuce dur Read the rest of this entry »

Am citit vreun an în urmă ”Hoţii de frumuseţe” de P. Bruckner. Un roman înspăimântător pentru mine. Ceva care mi-a dat în cap, pentru că era despre mine. Despre hoţul meu personal. Nu voi scrie despre această carte, pentru cei interesaţi de psihologie este o adevărată pledorie a psihoanalizei.

Eram tânără, la cei 17 ani ai mei. Era puţin mai mare ca mine, era cel mai tăcut şi misterios băiat din liceu. Mă privea atât de senzual că nu înţelegeam pe ce lume mă aflu. M-a urmărit mult timp, nu-l vroiam şi căutam să-l evit. Până la urmă am renunţat, şi i-am dat o şansă. Peste o lună simţeam că suntem suflete pereche. Îi dedicam tot timpul liber. Stăteam cu orele la telefon. Mă devora, fără el eram ca fără vlagă. La a treia lună nu mai purtam machiaj, nu mai purtam decolteuri şi tocuri. Eram transparentă, nearanjată, mergeam cu ochii în jos de frică să nu-i plac cuiva. Am încetat să mă văd cu prietenii că să nu-l supăr. Nu trebuia să mă machiez, pentru că şi aşa eram cea mai frumoasă pentru el. Când voi îmbătrâni şi voi fi urâtă atunci voi avea voie sa folosesc rujuri şi alte chestii. Read the rest of this entry »