L-am tot bătut pe tata la cap să ne prăjească cartofi aşa cum ştie el mai bine. Avea bunica un talent gastronomic la prăjit cartofi minunat. Tata l-a moştenit. Seara trecută l-am convins. I-a prăjit, şi ia pus pe masă. Din păcate nu au ieşit aşa cum speram că vor ieşi. Ori cartofii erau îngheţaţi ori s-a grăbit tata cu prăjitul. Important e că nu au ieşit prea bine. Am mâncat cu toţii, am zis mulţumesc şi nimeni nu a mai comentat evenimentul.
Azi am prăjit eu cartofi, că mi s efăcuse poftă din nou să pap cartoşi bine rumeniţi cu roşii murate. I-am făcut cu toată dragostea dar au ieşit prea moi pentru gustul tatei. Am mâncat cu toţii şi toată lumea a comentat: că de ce i-am fiert, că sunt buni dar prea moi, că aşa că pe dincolo, până au dispărut de pe masă. S-au mâncat până la ultima felie.
Aţi văzut diferenţa? Bărbaţilor nu avem voie să le facem observaţie. Încă de mic copil eram învăţată că bărbatu e cel care decide, că nu cumva să le facem observaţii bărbaţilor că compălexează şi se duc la altele, că trebuie mereu pupaţi în fund pentru ca aceştea să se simtă bărbaţi adevăraţi. Ei iaka aşa, cel mai ciudat lucru e că ce m-a învăţat mama e adevărat. Daq îi făcem tatei observaţie, şi-i spuneam că de data asta cartofii nu au ieşit perfect, acesta nu mai prăjea cartofi în următorul an. Aşa daq îl laud cu siguranţă va mai prăji săptămâna viitoare.
De aici rezultă 2 lucruri:
1. Ori facem revoluţie şi îi impunem pe bărbaţi să se maturizeze, să înţeleagă că e normal să fie criticaţi, şi să nu complexeze din cauza asta.
2. Să continuăm să ne prefacem, să spunem mici minciunele pentru a putea avea câştiguri mari pe mai târziu. Vorba aia ”Pierdem bătălia ca să câştigăm războiul”.
Sper să facem alegerea corectă
Related posts:
- Mi-e frica, despre noi
