M-am răstit la el azi pentru că eram supărată. Supărată pentru că ştie că o sa aştept vreo 4 ore într-un aeroport din oraşul în care se află acum şi nu va veni să mă vadă. Ne-am vazut o săptămână în urmă. Dar el nu ştie că asta e motivu. El m-a rugat să sun pe cineva şi eu am strigat la el, că de ce face aşa, de ce organizează totul fără să mă întrebe. Acum e supărat şi eu sunt tristă pentru că nu i-am spus că vreau să-l văd.

Deseori ne certăm din mândrie, pentru că suntem prea mândri să recunoaştem că avem nevoie unul de altul. De multe ori rămân frustrată pentru că are treabă până târziu şi eu trebuie să merg acasă fără să petrec timp cu el. În tot acest timp eu sunt bosumflată şi mă crede nesimţită. Eu doar vreau să stau cu el, să luăm cina împreună, dar el nu ştie asta. El îşi face griji că ceva se întâmplă cu relaţia noastră.

Azi mi-a scris că distrug relaţia, că sunt mult prea mândră şi nu îl ajut. Acum mă pregătesc de drum, şi nu mă bucură deloc pentru că mă voi gândi tot timpu din ce motiv prostesc ne-am certat. Poate dacă el ştia că vreau să-l văd, avea să facă tot posibilul să vină. Păi el nu vrea să mă vadă, vă veţi întreba voi, vrea sigur că vrea, dar creierul bărbaţilor e foarte unilateral. El are planificate întâlniri şi acolo îi este gândul. El vrea dar ideea că trebuie să pună afacerea pe roate predomină. Pentru că o face pentru iubita lui. Sau poate că a vrut să-mi facă o surpriză. Sau poate l-am sâcâit atât de mult cu obişnuinţa de a ascunde dorinţele, de a mă ruşina cu ele încât chiar nu vrea să mă vadă? Oare de ce noi femeile ne sfiim să spunem ce dorim? Doar asta ne face şi pe noi ferice şi pe ei.

De ce ne ascundem după măşti de fete cuminţi, timide, măşti care ne fac să suferim pe toţi?

sursă poză

Textul de mai jos e bazat pe propria mea teorie şi nu o impun nimănui.

Toată lumea se crede bun, darnic şi foarte puţini dintre noi recunosc că sunt nişte mizerabili. Mai jos voi enumera anumite caracteristici după care vă puteţi autoanaliza. Acestea se bazează atât pe propria mea experienţă cât şi a celor apropiaţi mie.

1. Cum determeni mândria? Recunoaşte în gândul tău că-l iubeşti mai tare pe Dumnezeu decât te iubeşti pe tine. Sau dacă nu eşti religios, recunoaşte că iubeşti oamenii mai mult decât te iubeşti pe tine. Dacă ţi-e greu, sau te gândeşti de ce ar trebui să iubeşti tu mai tare pe altcineva nu pe tine, atunci eşti contaminat. Nu de aceea că aşa e scris în biblie, dar pentru că mândria orbeşte şi omul nu mai vede adevărata valoare a vieţii. Se pune mai presus de orice şi se dezvaţă a iubi.

2. Sigur te-ai certat cu cineva vreodată. Un prieten apropiat, sau iubită. Dup această ceartă această persoană a început să spună tuturor prietenilor voştri comuni cât de rea/rău eşti? Tu ai tăcut? Zîmbeai tuturor şi spuneai că a fost frumos ce a-ţi avut dar că a venit timpu să se termine. În gând însă ziceai că oamenii se vor întoarce spre tine pentru că nimănui nu-i plac oameni care îi pun să aleagă. Eşti meschin, şi manipulator şi în final eşti josnic.

3. Vrei maşină frumoasă şi haine de firmă? Te enervează toţi cei care au afaceri prospere şi crezi că toţi sunt nişte bandiţi ce fură bani de la oameni ca tine? Creză că statul ar trebui să înţeleagă odată că ţara se bazează pe cei asemenea ţie şi ar trebui să ai tu mai mult decât au cei care nu merită? Pentru că sunt proşti, şi răi, şi urâţi, şi vicleni… Asta se cheamă invidie. Dacă nu ai ajuns undeva în viaţă e doar vina ta. Energia pe care o pierzi ponegrindui pe ceilalţi foloseşte-o constructiv.

Întrebările de mai sus mi le pun deseori pentru că sun om, şi sunt slabă. Pentru că aşa vreau să devin mai bună şi să înţeleg odată şi pentru totdeauna, ce nu s-ar întâmpla cel mai important e SĂ RĂMÂNEM OAMENI.

”…Om destul de simplu, dar cu suflet de moldovean, care cu demnitate a purtat numele de fruntaş al naţionalismului din Basarabia…”

Gheorghe Bezviconi

În istoria naţională, Mihail Feodosiu, figurează printre primii la toate acţiunile naţionale ale boierilor basarabeni. Facea parte din ”partida moldoveneasca”, a cărui membri, moşierii moldoveni, aveau o conştiinţă naţională intuitivă, căci educarea lor se făcuse în şcoli ruse, unde imperiul rus era ridicat în slăvi şi vecinii de peste Prut erau prezentaţi ca nişte înapoiaţi.

Read the rest of this entry »

Noi femeile suntem nişte creaturi fenomenale, ideale prin definiţie, frumoase de la natură, mai pe scurt perfecte din cap pân-n picioare, drept?

Şi pentru că suntem noi aşa perfecte cum suntem am zis să fac o listă ce ar caracteriza bărbatu ideal:

1. În primul şi primul rând bărbatu ideal tre să aibă suflet bun. Ca să vedem daq îi aşa atrageţi atenţie ce face acesta când mergeţi in parc şi s’apropie un cerşetor. Daq îi dă şuturi şi-i răspunde ”Di ni-ar da shi nie shineva bani ap era ghine” atunci îi clar.

2. Alt “must” e gingăşia, blândeţea pe care o arată doar în privat. În public fiind chiar puţintel dur, poate chiar niţel arogant, neciopliţel, să apuce dur Read the rest of this entry »

Dragostea este, sau mai bine zis, a fost omniprezentă în toate veacurile care au trecut. Oamenii se iubeau între ei, se iubeau pentru că sunt fraţi şi pentru că sunt egali în faţa cerului. Oamenii ieşeau în stradă să joace table şi să vorbească despre ale casei. Oamenii se sfătuiau cu mai marii comunităţii şi organizau şezători. Oamenii erau înţelepţi şi erau ascultaţi. Se respectau între ei şi exista o legătură armonioasă între membrii comunităţii.

Am prigonit regimuri care au luat vieţi omeneşti în cel mai crunt fel şi acum am ajuns să facem aceleaşi lucruri. Zilnic lupt cu dorinţa arzătoare de a înjura, de a-l urâ pe cel care m-a călcat sau m-a împins, sau mi-a răspuns urât. Lupt cu privirile pline de ură din jurul meu şi mă impun să zâmbesc. Zilnic mă lupt cu ispita de a mă crede SupraOm, de a crede că sunt superioară tuturor, de a face pe cei din jur să se simtă inferiori mie. Zilnic mă lupt cu lenea care-mi distruge echilibrul interior şi pacea sufletească.

Mergând pe străzi, privind televizorul realizez că scopul multor oameni este de a face vreo nevoie aproapelui. Zilnic aud cum frate pe frate se trădează pentru vreo 20m pătraţi de hrushiovcă rămasă moştenire de la un părinte morocănos şi comunist. Stau şi mă gândesc, oare se merită a aduce pe lume copii, cu suflete blânde?

Aş vrea să ne amintim trecutul nostru strămoşesc şi să încercăm pe zi ce trece să devenim mai buni, să iertăm, să lăsăm de la noi, să uităm de invidie şi să alegem dragostea în locul ei.

Cândva am fos aşa:        

Eram buni şi plini de bunăvoinţă. Vorbeam unul cu altul şi aveam valori. Credeam că fericirea absolută e în omenie, nu ştiam ce-i asta să distrugi, să trădezi, să urăşti.

Sper să ajung într-o zi să simt că banii nu sunt scopul meu suprem, că iubesc omenirea chiar dacă nu-mi place neaparat tot ce-şi face, şi că sunt în comuniune perfectă cu lumea ce mă-nconjoară.

La mai mult şi la mai mare!

Sursă poze: 1; 2

Crăciun Fericit tuturor! Primul post din 2010 e strict legat de partea profesională a vieţii mele. Se vede că voi avea un an încărcat. Căutam pe google ceva despre etichetare, despre comportamentul consumatorului, despre viziunea consumatorului şi desigur despre mesajul ce trebuie transmis către consumator.

Din ce am citit pe net, se vede că toţi vor personalizare (customization). Vor produse care să reflecte viaţa, placerile, preferinţele consumatorului şi nicidecum produsul în sine. Această teorie aparţine americanilor. Teorii europene nu prea am găsit.

Acum vine întrebarea mea firească: Ce iubeşte Moldov(e)anul? Ce produse vrea? Ce servicii? Ce vrea să vadă în coşul său de consum?

Aştept opinii, păreri, întrebări pentru a putea construi o discuţie interactivă şi a descoperi lucruri noi.

sursă poza

P.S. Vorbim de produsele comune, cu mulţi substutuienţi şi concurenţă puternică. Produse care au o etichetă, şi cum anume cere Moldoveanul să fie această etichetă