Am citit vreun an în urmă ”Hoţii de frumuseţe” de P. Bruckner. Un roman înspăimântător pentru mine. Ceva care mi-a dat în cap, pentru că era despre mine. Despre hoţul meu personal. Nu voi scrie despre această carte, pentru cei interesaţi de psihologie este o adevărată pledorie a psihoanalizei.

Eram tânără, la cei 17 ani ai mei. Era puţin mai mare ca mine, era cel mai tăcut şi misterios băiat din liceu. Mă privea atât de senzual că nu înţelegeam pe ce lume mă aflu. M-a urmărit mult timp, nu-l vroiam şi căutam să-l evit. Până la urmă am renunţat, şi i-am dat o şansă. Peste o lună simţeam că suntem suflete pereche. Îi dedicam tot timpul liber. Stăteam cu orele la telefon. Mă devora, fără el eram ca fără vlagă. La a treia lună nu mai purtam machiaj, nu mai purtam decolteuri şi tocuri. Eram transparentă, nearanjată, mergeam cu ochii în jos de frică să nu-i plac cuiva. Am încetat să mă văd cu prietenii că să nu-l supăr. Nu trebuia să mă machiez, pentru că şi aşa eram cea mai frumoasă pentru el. Când voi îmbătrâni şi voi fi urâtă atunci voi avea voie sa folosesc rujuri şi alte chestii. Read the rest of this entry »

Zilele trecute mi-a povestit cineva cum un ministru sau nu ştiu ce funcţionar ar fi spus că ”Oamenii normali sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie.„ Am căutat pe google si nu am gasit. În fine, nici nu mai contează, e cert doar că avem un conflict care se politizează şi se face praf din toată atmosfera de sărbătoare.

Cum s-a ajuns să se sărbătorească Crăciunul? Auzim de această sărbătoare abia prin secolul al II-lea după Hristos. Pe acele timpuri se sărbătorea moartea sfinţilor sau învierea Domnului, pentru că acest eveniment este mult mai important decât naşterea. Prima dată a fost stabilită în mai, a doua a fost pe 6 ianuarie, coincidea cu boboteaza căci se presupunea că isus s-a botezat în ziua naşterii sale, şi abia prin anul 386m după predica Sf. Ioan Gură de Aur la Antioha, acesta recomandând serbarea Crăciunului pe 25 decembrie, din simplul motiv ca să separe sărbătoarea Bobotezei de Crăciun. Alt motiv e faptul că Sf. Ioan vroia ca fraţii, adică cei din răsărit şi cei din apus, să fie împreună, să nu vrăjduiască între ei.

Altă versiune a sărbătorii Crăciunului pe data de 25 e o strategie bisericească. Mai toate popoarele din antichitate aveau mari sărbători naţionale, în timpul cărora erau organizate petreceri şi orgii, în jurul solstiţiului de iarnă, şi anume 22-23 decembrie. Stabilirea Crăciunului pe 25 decembrie urma să se contrapună în primul rând ”cultului lui Mitra, zeul soarelui, cult de origine orientala, care prin sec. III facea o serioasa concurenta crestinismului, indeosebi in randurile armatei romane, si a carui sarbatoare centrala cadea in jurul solstitiului de iarna (22-23 decembrie), ea fiind privita ca zi de nastere a zeului Soare, invingator in lupta contra frigului si a intunericului, si Ziua de nastere a Soarelui nebiruit, pentru ca de aici inainte zilele incep sa creasca, iar noptile sa scada.”

Acum că ştim aceste date trebuie să înţelegem, sărbătoarea Crăciunului e dată nouă pentru ca să ne bucurăm de Naşterea lui Isus, pentru ca să ne iubim aproapele şi să fim mai buni, să dăm de la noi pentru a primi înzecit. Noi însă, alături de unii dintre demnitarii noştri, participăm la o campanie de învrîjbire a poporului. Împărţim poporul ţării noastre în naţionalităţi, în comunism şi europa. Eu una nu vreau în Europa, şi străbunii mei, care erau 100% români, sărbătoreau Crăciunul pe 7, pentru că aşa e tradiţia, pentru că Revelionul e o sărbătoare laică şi nu una creştină. Până în ziua de azi, familia mea serbează Sf. Vasile pe 14 ianuarie, care este începutul Creştin al anului.

M-a jignit mult domnul Ghimpu când a spus asta ”După cum se ştie, toată lumea demult timp sărbătoreşte Crăciunul pe 25 decembrie, doar fosta Uniune Sovietică a refuzat. Trebuie să alegem, mergem cu comunismul mai departe ori ne civilizăm.” Religia nu înseamnă politică, sper să ajungă şi la creierul lui acest mesaj. Să sărbătorească fiecare cum vrea şi cum ştie. Consider că fac parte dintr-o familie de intelectuali, şi civilizaţi suntem, şi deştepţi, şi umblaţi prin lume, şi chiar scriu pe blog, dar Crăciunul îl sărbătoresc pe 7, aşa cum a sărbătorit Străbunelul meu, care a făcut doar 4 clase la români şi a fost snopit în bătăi de către profesorii români. Faptul că sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie nu ne repară drumurile, nu ne hrăneşte pensionarii, nu opreşte luarea de mită, nu-l opreşte nici măcar pe Ghimpu să  nu respecte drepturile altor cetăţeni.

Sărbători fericite, şi hai să fim mai buni, pentru că lumea devine urâtă din cauza urii pe care o simţim în suflet.

sursa 1; sursa 2

A fost odată ca niciodată o prea frumoasă fată, şi un fecior, mândru crai. S-au văzut, s-au iubit, şi slavă Domnului sunt bine, teferi într-o relaţie care iaca iaca ajunge la 3 ani. Oamenii de ştiinţă însă au declarat că după 3 ani de relaţie fata şi craiul nu se vor mai iubi pentru că se stinge chimia dintre ei şi nu rămâne nimic din pasiunea de odinioară. Şi a început fata şi fătul să caute metode pentru a aprinde iar focul. Au încercat cu farmece, că vrăji, cu afrodisiace,  călătorii în Maldive şi….iok, nimic, nada. Ei da într-o zi fata, deznădăjduită, a dat peste Fata de Împărat, care bătrână deja, măritată de 25 ani cu Făt Frumos din Lacrimă, aceasta din urmă a început s-o pună la cale. Ei şi i-a vorbit 3 zile şi 3 nopţi, şi a înţeles fata ce tre să facă:

1. Relaţia e ca un joc, bărbatu tre să simtă mereu cum cucereşte inima femeii. Lasă bărbatu să-şi demonstreze utilitatea pe acest pământ. Lasă să deschidă borcanu chiar daq tu poţi. Lasă să ducă punga chiar daq ţie nu ţii greu. Şi cel mai important arată-i mereu cât de recunoscătoare eşti şi cât de mult te-a ajutat că sărăcuţa din tine te prăpădeai fără el.

2. Ascultă-l, întrebări nu pune multe mai ales seara, că bărbatu de la natură iubeşte să se laude, şi tie ca femelei lui va dori în primu rînd să arate cît de voinic e şi ce multe succesuri a avut în această zi. Fix aşa se întâmplă când nu-i reuşeşte ceva, în subconştient lucrează instrinctul de copil care vrea să se plângă mamei. Ascultă-l, lasă-l să pape ceva, să-ţi povestească.

3. Laudă, subliniază, tot ceea ce face în dormitor. Spune-i foarte clar ce anume îţi place, cum îţi place, cere mai mult. Scriei mesaje în timpul zilei în ce poziţii îl vrei şi ce vrei să-ţi facă. Multe detalii, dar ai grijă să fie în stilul care-i place lui. Mai uită nişte chiloţei în geamantanu lui, sau o poză cu tine dezbrăcată. Lasă-l să-ţi facă poze sexy.

4. Ştii vorba aia: drumul către inima bărbatului merge prin stomac? Păi când îi pregăteşti micul dejun, din când în când fă-il purtând doar şorţuleţul. Mai fă yoga acasă îmbrăcată foarte sumar. P.S. Cu cât mai mult sex faceţi cu atât mai tare va creşte libidoul.

5. Foarte important: flirtează cu alţi bărbaţi, simtete atrăgătoare pentru alţii, gândeştete cât de tare te vor restu, aşa vei emana mai mulţi feromoni şi iubitu tău te va vedea cu alţi ochi. Doar încadreazăte în limite acceptabile. Mai ieşi la un ceai cu alţi admiratori, doar că ai grijă, fă aşa să fie bine, nu lăsa să meargă prea departe că poţi pierde tot.

6. Evadaţi în weekend undeva foarte intim, o vilă, la nistru, la munte, la o casă micuţă moştenită de la bunica, unde sunteţi numai voi. Creaţivă zona voastră pentru nebunii, o zonă care vă aduce la extaz doar gândindu-vă la ea. Poate fi chiar dormitorul, doar tre adus la condiţii. Cumpără cărţi despre sexul tantric, şi alte peripeţii şi încercaţile în weekend.

Mai sunt şi alte momente importante, trebuie doar început procesul, şi restul va veni de la sine.

Sunt o nesimţită şi o alintătura de zile mari. Trăiesc o poveste de dragoste nemaipomenită, am absolut tot ce mi-am dorit de la bărbatu de lângă mine, dar eu, alintată de nămeţii de dragoste pe care mi-i dăruieşte zilnic, încep să mă prefac într-o ”căţea”. Îi fac observaţii mai mereu, pentru că-i vreau binele desigur, vreau să mănânce încet ca să nu-l doară stomacul, vreau să ţină minte absolut orice detaliu, vreau să nu întârzie, vreau…, vreau…, vreau şi iar vreau. Dar foarte rar mă gândesc ce vrea el. Am ajuns să ne certăm dion cauza asta, m-am transformat într-o morocănoasă şi nesatisfăcută, chiar dacă Mister are grijă să nu fie aşa.

Îl tot învăţ cum să vorbească, cum să meargă, cum să stea, cum să bea, Doamne…sunt o obsedată. Fetelor dacă vreţi să ajungţi fete bătrâne faceţi ca mine. Sper să mă ajungă şi pe mine înţelepciuna şi să renunţ la reproşuri şi să las mai multă dragoste în sufletul meu. Doamne ajută, pentru că sunt pe cale da a-mi alunga fericirea, minte proastă şi nemânţănită ce sunt. :(

Oare cum mă opresc? ce fac aucm să-mi salvez fericirea?

De doi ani nu mai fusesem cu cineva, şi mă miram cum de astă dată, fără a cunoaşte prea bine această persoană, fără a avea o relaţie, puteam să mă las dusă pe acest drum. Mai ales pt că deja aveam pe cineva. Era prea târziu. Deja ne iubeam şi nu simţeam nici o ţâră de regret. Era romanul meu, şi uitasem cu totul că mai aveam unul acasă. A fost o noapte plină, în care am dormit puţin. Dimineaţă aveau să urmeze alte întâlniri de afaceri.

Am simţit regretul în aer. Era ciudată senzaţia. El era la fel de bulversat. Nu ştiam dacă are pe cineva sau nu. Era prima dată când treceam prin aşa ceva. Spre seară iar Merlo-ul ne-a ajutat să ne distindem. Am dormit împreună. Dimineaţa aveam avionul de întoarcere. Vroiam acasă, mai ales că trebuia să fac schimbări în viaţa mea.

Până astăzi mă întreb oare cum de s-a întâmplat asta, şi cum eu, cea care se lăuda cu fidelitatea şi loialitatea sa, am ajuns să fiu capabilă de aşa ceva. A fost pasiune, pură pasiune, şi toată fiinţa mea se bucură ca a dat dovadă de uşurism anume în acea noapte.

sursă poză