Pentru a-mi argumenta poziţia încep cu argumentare materiala, adică argumentare ce nu ţine de minte, viziune, valori.

Studiul de Caz: Motivele care au dus la dezastrul economic din Latvia

1. Lipsa unui control riguros asupra sectorului financiar, mai concret a băncilor comerciale. De ex.: În 2008 rata creditelor oferite fără gaj, constituia 27,8%. La acel moment bancile nu ofereau deloc credite intreprinzătorilor cu business planuri atractive. Cele 27,8% constituiau overdrafturi.

2. Alt motiv este creşterea nefondată a salariilor în timp e productivitatea crescuse mult mai încet. Acest fapt se datorează intrării Latviei in UE, unde salariul minim pe economie este mult peste ceea ce-şi putea permite ţara.

3. Existenţa, crearea monopolurilor.

4. Creşterea consumul guvernamental. Acesta a crescut cu 20-40%

5. Creşterea bruscă şi majoră a numărului angajaţilor în conducerea statului. În 2002- 57,3 mii de angajaţi sau 6% din nr total de angajaţi. În 2008- 88,3 mii sau 7,8% din nr. total de angajaţi.

6. Scaderea productivităţii ţării în defavoarea serviciilor. Acestea constituind servicii imobiliare, care au cazut într-o criză profundă odată cu inceputul crizei mondiale.

7. Nimeni nu răspunde de economie. Nu sunt organe de stat direct responsabile de aceasta.

8. Şi nu în ultimul rând criza politică din ţară, puterile vechi care au adus ţara în aşa situaţie se luptă cu cele noi care nu-s cu nimic mai bune.

După intrarea Latviei în UE, aceasta a înregistrat o creştere economică majoră dar superficială pentru că era susţinută de fondurile europene. Cand acestea au secat au ieşit la iveală lapsuri enorme. Industria Latviei nu era deloc pregătită pentru piaţa europeană, nici sectorul agrar. Şi încetul cu încetul acestea se sting odată cu businessul mic şi mijlociu.

Nu observaţi nimic cooscut în clauzele de mai sus?

La toatea astea  se adună şi factorul psihologic. Valorile Europei pentru mine nu sunt înţelese. Acestea se axează mult mai mult pe individualizm, pe material, pe indiferenţă şi un fals sentiment de stabilitate.

Eu aş opta pentru cooperare şi nu integrare. Cooperare atât cu CSI cât şi cu UE, dar cred ca nu suntem diplomaţi prea buni ca să ne dorim aşa ceva.

Surse: Delfi; The Economist; DEC;

Probabil că acest articol ar fi trebuit să fie primul din seria Basarabia Necunoscută. Scarlat Sturdza a fost primul Guvernator al Basarabiei. Primul boier moldovean ales de Imperiul Rus să-i reprezinte interesele după ce ”eliberase” Basarabia de sub asuprirea deja plăpândă a Imperiului Otoman. Nu am reuşit să găsesc o dată de naştere a cestui moşier, care pare să fie acoperit de negura vremii şi umbrit de faima fiului său: Alexandru Scarlat Sturdza, mare diplomat şi filosof.

Scarlat Sturdza fusese printre primii care au intuit căderea otomanilor şi îşi întoarce faţa spre ruşi. Acesta a locuit la Iaşi, după care, făcând alianţă cu Imperiul Rus, se mută, împreună cu soţia Sultana, fiica domnitorului Constantin Moruzi,  şi cu cei 2 băieţi şi 3 fete, la moşiile dăruite de regină de la Moghilov, mai apoi la St. Petersburg. Astfel în data de 16/28 mai 1812, când s-a pecetăluit destinul nostru, l-a Hanul lui Manuc se semnează un tratat de pace dintre Ruşi şi Otomani, în care cei din urmă renunţă la Partea Moldovei dintre Prut şi Nistru în favoarea ruşilor. La această întâlnire s-a decis de a reveni la vechea denumirea folosită în Evul Mediu a acestei părţi a Moldovei, Basarabia.

La 23 iulie este numit Guvernator al Basarabiei. Fiind bătrân deja nu reprezenta pericol pentru ruşi. Fusese pus în această funcţie pentru că atât tăranii cît şi boierii erau îngroziţi de noile schimbări şi se mutau peste prut. La acel moment în Basarabia se numărau cam 240000 locuitori, cu 757 sate şi târguri. Sturdza a fost o mişcare politică, o falsă senzaţie de stabilitate şi păstrare a vechilor legi. Nu reuşise mai nimic. Nu reprezenta o autoritate notorie pentru boierimea basarabeana. Însă el contribui la alegerea reşedintei statului la Chişinău, deci capitala de astăzi este şi meritul său. A mai fost cel care a îndemnat o parte din boierime să facă jurământ de loialitate imperiului rus. A fost rival politic cu Bonulescu Bodoni, acesta fiind mare diplomat caută susţinere la Curtea Rusească, o primeşte, şi în Basarabia se instaurează un regim ce are la baza mitropolia.

După doar un an de cârmuire, Sturdza este scos din funcţie pe motiv că-i prea bătrân şi bolnav, şi aşa a trecut era episodia a primului şi unicului guvernator de etnie română a Basarabiei. Pentru istorie acesta este cel mai important rol al său. Se mai zvoneşte că fusese pictor iscusit. Se pierde la 3 aprilie 1816.

NB: Se spune că atunci cand ruşii au pus stăpânire pe Basarabia, şiroaie de lacrimi s-au vărsat, mare jale era, romanii îşi luau rămas bun unii de la alţii, şi jale mai mare ca asta nu a mai fost pe pamantul românesc.

Surse: Basarabia Necunoscută volum 2, Iurie Colesnic;

Azi incep o serie noua de articole, istorice, poveşti despre oameni mari ce au aparţinut epocii de aur a inteligenţei Basarabene. Vom învăţa împreuna să ne mândrim cu ţara şi istoria acestei palme de pământ.

Primul Boier, Mare moşier, personalitate luminată despre care voi scrie este: Vladimir Hertza. Acesta s-a născut in 14 mai 1868. Şi-a făcut studiile la Gimnaziul nr. 1, cea mai prestigioasă instituţie de învăţământ din Basarabia. Căsătorit fără binecuvântarea părinţilor, a dus o viaţă de cântăreţ ambulant în Italia. După ce risipeşte toată averea moştenită de la părinţi, se statorniceşte in România. Aici devine Avocat, Vicepreşedinte al Partidului Naţional Moldovenesc 1917, joacă un rol important in actul unirii. Ajunge preşedintele zemstvoului de la Orhei, după primar a Chişinăului.

De numele acestui boier sunt legate o mulţime de congresa la tema Basarabiei. Unul dintre cele mai vestite interviuri luate la unul dintre acestea, Congresul învăţătorilor Basarabeni, 25-28 mai 1917 acesta a declarat: ”Peste o sută de ani am fost robi supuşi ai împărăţiei Ruseşti, lipsiţi de drepturi, lipsiţi de dreptate, lipsiţi de lumină…

De acum nu mai vrem să fim robi şi fii a întunericului. Noi vrem să fim stăpâni pe soarta noastră, vrem să fim autonomi! Vrem autonomia cea mai largă pentru Basarabia şi vrem ca Rusia să se prefacă în republică federativă…

Vrem să rămânem şi mai departe în legătură cu Rusia, dar vrem să fim înşine stăpâni pe viaţa noastră. Acestea le spunem în lumea largă ca să afle toţi că moldovenii ştiu ce vor, că ei sunt hotărâţi să lupte până la sfârşit pentru dobândirea drepturilor lor.” (Şcoala Moldovenească, an. I, nr. 2-4, 1917).

Palatul Hertza s-a păstrat până astăzi devenind Muzeul Naţional de Arte Plastice. Vladimir Hertza a murit conform unor surse in august 1924.

Pentru mai multă informaţie: Basarabia Necunoscută, Iurie Colesnic, Vol. II

…singura libertate pe care o avem e libertatea de a face alegeri…restul e iluzie