________________________
Priveam Harry Potter ultima serie, draguţă serie de altfel. Şi privind-o pentru a doua oară am găsit în ea inspiraţie. Am inţeles ceva nemaipomenit de important pentru cei care caută succes in viaţă. La un moment dat Harry bea o poţiune magică, pentru noroc. Ştiţi care a fost rezultatul?
Harry era cea mai bine dispusa, cea mai optimistă si binevoitoare persoană, fără gânduri ascunse. Atunci m-a lovit, adică am inţeles că ăsta este secretul norocului, având doar optimism si gânduri luminate, atragem norocul. Aşa lucreaza universul, o energie x va atrage la randul sau o altă energie de tip x. De ce se spune in popor că o ”neNOROCcire nu vine niciodată singură?” Pentru că gândurile rele, plânsete, energie negativă atrage ca un vârtej tot nenorocul. Zicala de mai sus poate fi parafrazată in: ”Un noroc atrage alte norocuri”. Ăsta este secretul fericirii. Cel puţin pentru mine.
O melodie care mă reprezinta? Ceva ce mă inspiră până în adâncuri de nimeni cunoscute? Sunete şi note ce-mi provoacă fiori ori de câte ori-mi apar în gând? Sângele-mi circula in ritmul acestui cântec. Gândurile-mi apar şi dispar odată cu acordurile duri dar fine ale acestui tangou. Iubesc în acest stil. Iubeşte-mă… pentru urmatoarele 3 mnute şi 31 secunde
p.s. îi mulţumesc dragului meu povestaş pentru că mi-a reamintit de existenţa acestei melodii şi următoarea melodie-dans îi este dedicată
Sunt o fricoasa, si viata mea consta in frici micute, strans legate una de alta si avand aceeasi sursa. Mi-e frica sa merg la orice ghiseu din organele publice ca nu cumva sa o deranjez pe “doamna” aia rautacioasa. Mi-e frica sa merg prin magazine fara sa fiu “chitita” ca nu cumva sa ma vorbeasca pe la spate vanzatoarele sau sa mi spuna ca hainele-s scumpe. Mi-e frica sa cer sa mi se dea paine cu punga pentruca sa nu strige sau strambe vanzatoarea la mine. Mi-e frica sa intreb vamesul de ce tot timpu scrie undeva datele din pasaportul meu ca sa nu-mi faca ceva rau. Mi-e frica sa cer soferului de la autobuz sa nu-mi arunce valiza ca-i de firma si mi-o zgarie. Mi-e frica….mi-e frica….mi-e frica….
Cam asta e un rezumat al vietii noastre, asa suntem noi toti in Moldova pentruca aici s-a cultivat decenii intregi acest sentiment nefondat si expirat. Acum ar trebui sa intelegem ca vanzatoare nu e un idol, ca cei din primarie au datoria sa ne ajute, ca soferii sunt prestatori de servicii si nu tre sa strambe din nas cand li se cere sa respecte anumite drepturi ai calatorilor. E dreptul nostru sa fim liberi si deschisi. Frica ne incurca sa mergem mai departe, sa evoluam, de aia noi, cei care intelegem, trebuie sa invingem acest parazit.
Un alt motiv pentru frica este sentimentul permanent ca facem ceva gresit, acesta la randul sau e rezultatul unor complexe si frustrari care nu au valoare, de aceea si cu astea trebuie sa lucram.
Si nu in ultimul rand timp de secole intregi, la Ortodoxi s-a cultivat frica pentru Dumnezeu. Pe unii ii ajuta asa gandire, frica ii motiveaza sa fie mai buni, pe altii insa nimic inafara de intelegere, dragoste si pace nu-i poate face mai buni.
Cel mai bine e analizandu-ne sa intelegem, sa ne cunoastem fiecare trasatura si sa decidem pentru noi care dintre acestea ne face bine si care nu.
Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost – STORM; Dacă eram o formă, aş fi fost – piramida; Dacă eram un număr, aş fi fost – 1; Dacă eram o maşină, aş fi fost – MARUSSIA, tvoia top-modeli; Dacă eram o haină, aş fi fost – Rochie De matase de la Alexander McQueen.
alte raspunsuri le puteti gasi pe meleagurile: Ceziceu, Irina Croitor, Alina Cazachevici, Un suflet, Adfreud, Alina Timotin
p.s. observati ca sunt doar meleaguri feminine
p.s. as aprecia raspuns de la paul hodorogea si de la strelnicov, astept raspunsuri cinice, ironice, amuzante, destepte. Va multumesc aticipat pentru ca stiu ca e ca si cum vas pune sa priviti o telenovela dar asta e, suntem fete si suntem ciudate.
Religia, Osho, Ortodox, Serafim Sarov, Isus, Crezul, Meditatie, Yoga, Depasirea Conditiei Umane, Iluminare. Termeni care predomina de cativa ani in continuu in capul meu, si se bat cap in cap, se contraziceu si tot nu se ajungea la un numitor comun. Dupa multe framantari in zona stomacului, sub diafragma, unde de mic copil ma dureau emotiile, dupa multe carti citite de la Biblie, Osho, Povestasul de Llosa, dupa Coehlo cu Alchimistul sau, dupa Rugaciuni diferite citite, dupa slujbe-n biserici, cautare de adevar, dupa multe multe discutii care tot nu ajengeau la creierul meu am inteles odata si pentru totdeauna ce e religia.
Religia in general, adica atat Budismul, Yoga, Ortodoxismul s-au dezvoltat in anumite zone ale pamantului si fiecare dintre noi ne nastem cu o genetica predispusa pentru una dintre aceste religii care in final duc la acelasi rezultat. Pentru mine ele duc la Dumnezeu, la iluminare, la cresterea nivelului energetic, la depasirea raului.
Religia, la fel ca alte curente de iluminare este si ea o tehnica, asa cum Yogii stau si nu mananca, in pozitia Lotos asa noi stam la biserica, ne rugam, tinem post. Este o tehnica ca oricare alta, dar e personalizata. Adica un Samurai are in sange tendinta de a medita, asa cum noi avem tendinta de a ne ruga. Tehnica noastra e grea pentru ca cere disciplina, nu mai putina decat cer celelalte tehnici. Disciplina e cheia succesului in orice, doar ca noi oamenii ne-am facut lenosi si vrem totul dea gata. Plus la asta mai ales Ortodoxismul are la baza principiul “daruiirii si sacrificiului” ceea ce noua oamenilor ne este din ce in ce mai greu sa facem.
Voi continua acest subiect, pentru ca scriind tin minte si ma tin de asta. Inca odata sa tinem minte Religia e o tehnica, e disciplina, si e personalizata pentru fiecare popor.
Mândra din fire, încăpăţânată ca o capra ce sunt, nu ştiam şi nu puteam să accept că sunt om ca toţi oamenii, simplă şi nu mi-a hărăzit soarta nici un scop măreaţ. După sute de filme cu Batman, superman, Harry Potter si Spiderman mă trezeam visând că-s Sailler Moon şi vine o raza roz din cer sa-mi arate harul meu. Pana nu demult visam să-mi facă tata cadou un Dragon, să învăt la Hogwarts, să mă iubească un vampir, să am casă sub pamant, să salvez lumea de forţele rele şi tot aşa în acelaşi stil.
Poate acest fenomen se datoreaza stramoşilor mei vrăjitori, trecutul popoarelor a caror sânge-mi curge in vene, nu am găsit explicaţie. Poate e doar vina mândriei care-mi scormoneşte sufletul şi-mi tot baga ispite in cale.
Motivul pentru care am scris asta este că dupa multe lucruri citite, analizate, puse cap la cap, discuţii şi dezbateri fierbinţi am realizat un adevăr pe atat de evident, pe cât complicat de înţeles.
Eu sunt om ca toţi oamenii, la fel de bun, la fel de rău, am aceleaşi defecte, calităţi, sunt cu nimik mai deosebita de ceilalţi oameni. Însa ţinem minte că ceilalţi oameni sunt şi Papa Ioan Paul al II-lea, Ştefan cel Mare, Cezar, Napoleon, Ecaterina a II-a, Nostradamus, Ioan Botezătorul, Serafim Sarov, Nicolae Iorga, Lincoln, Gaudi, Ioana D’Arc, Leonardo Da Vinci, Maria Tereza şi multe multe alte personalităţi şi oameni ilustri, oameni mari care au depăşit condiţia de ignoranţă, care au ispăşit canoane. Noi alegem dacă suntem mediocri, dacă suntem răi, înrăiţi, dacă ducem sămânţa furiei în noi şi o înmulţim cu fiecare vorba, gând. Noi alegem dacă suntem Cezari sau Putini, sau Ioani, Marii. Noi alegem ce fel de oameni suntem, dar suntem la fel ca toţi ceilalţi. De care ceilalţi, alegem noi.
Sunt un trandafir, de un roz pal, supla, catifelata. Sunt inconjurata de petale pe care tot incerci sa le depasesti, sa tot descoperi, sa tot divulgi si cand ajungi in mijloc ajungi sa intelegi ca farmecul meu e in acele petale si nu in ce se ascunde dupa ele. Sunt proaspata, parfumata, dornica de a fi admirata, iubita.
Iti vreau dragostea in veioza, transformata la fel de des cum schimbam apa la trandafiri. Vreau sa ma iei, sa ma cumperi cu gesturi barbare, sa ma rupi, sa-ti simt puterea si dorinta. Gingasia pe care mi-o nutresti o vreu zilnic altfel ma pierd, ma sufoc, ma usuc si dispar.
Daca vrei sa ma domini, la inceput imi place, dupa ma revolt, ma sufoci si te resping. Daca ma superi te ranesc, ma razbun, si razbunarea mea e dura. Daca ma parasesti, te voi urmari, cu gandul, cu trupul, si daca ma incapatanez tot la mine te intorci pentruca un trandafir ca mine e unic, e cel mai frumos, si nimic si nimeni nu poate fi mai bun decat mine.