Galagie orasului e asurzitoare, masini, claxonat impacientat, gaze, nervi si strigate ne inconjoara. Semafoare si intersectii, soferi neciopliti, taximetristi incapatanati. Lumea orasului din care provenim.
Dar noua nu ne pasa. Ne tinem de mana si auzim doar vorbele unui altuia. Suntem noi, in linistea noastra, si restul e inafara balonului ce ne-nconjoara. Orasul e mut. Tu esti Tibetul meu, refugiul mintii mele, calmul dupa amiezii aglomerate, oaza din agenta mea incarcata, ceaiul rece cu frunze poaspete de menta.
Ferice de cei ce pot evada din aceast oras, fara sa plece din el.
Related posts:
- M-am INDRAGOSTIT!
