Galagie orasului e asurzitoare, masini, claxonat impacientat, gaze, nervi si strigate ne inconjoara. Semafoare si intersectii, soferi neciopliti, taximetristi incapatanati. Lumea orasului din care provenim.

Dar noua nu ne pasa. Ne tinem de mana si auzim doar vorbele unui altuia. Suntem noi, in linistea noastra, si restul e inafara balonului ce ne-nconjoara. Orasul e mut. Tu esti Tibetul meu, refugiul mintii mele, calmul dupa amiezii aglomerate, oaza din agenta mea incarcata, ceaiul rece cu frunze poaspete de menta.

Ferice de cei ce pot evada din aceast oras, fara sa plece din el.

A fost odata ca niciodata si asa m-am facut cu un anonimat. De ce am ales anonimatul? Pentru mine e simplu, avand o anumita imagine in lumea pe care o populez cu atata drag, nu am vrut sa intalnesc pareri sceptice. Multi dintre prietenii mei nu ma cunosc ca fiind o visatoare si poet in suflet. Alti oameni nu prea ma au aproape de inima si asta i-ar fi oprit din a face cunostinta cu scrierile mele. Un alt motiv pentru anonimat e zambetul pe care-l capat cand ma intreaba vreun prieten/cunoscut/locuitor al listei mele din messanger “cine-i cosanzeana? scrie foarte frumos”.

Cred ca anonimatul in sine este un mod de viata. Prin anonimat reusesc sa exprim si sa traiesc ceea ce in viata de zi cu zi nu poate lua amploare. Nu are legatura cu nici un comentariu pus pe alte bloguri, sau curajul de a spune lucruri trasnite, nu, chiar deloc, e doar acea senzatie ca unele visuri mai launtrice pot trai independent de viata cotidiana, pot lua avant si zbura departe departe.

Dar..stiti, de unde stim noi ca anonimatul e defapt anonimat si nu e realitate? Anonimatul meu e o parte din mine, e acel “eu” care a fost putin ignorat cand mi-am facut alegeri in viata. Si acuma am decis sa-i ofer ocazia de a se destinde. Anonimat poate fi si persoana din spate, acel personaj ce in realitate e un anonim si traieste doar prin posturile/articole/gandurile sale.

Ghid de citit: Se asculta putin melodia ce sta deasupra textului, dupa se citeste textul, dupa iar melodia, si mai apoi iar textul, s.a.m.d

o seara minunata, o vila veche, un restaurant de familie, mobilier uzat acoperit cu lac plesnit si zgrumturos, lumina difuza, lumanari si licariri rosiatice…

 un vals de amatori, un vin tare, suav, vechi, parul strans in coc, o floare rosie, rochie lunga de matase neagra, tu lejer dar elegant…apropiere inocente, premeditate, imbratisari prea lungi….

a venit si cina, lumanarile ofera o atmosfera de vis, desertul, placinta de coacaza, martini, zambete, indemn si ne furisam afara, fugim si…

ma trezesc pe-o tejghea de marmura neagra, in cel mare tare club de pe plaja, muzica tare, eu in sort din blug ros, bluza cu motiv floral transparenta, spatele gol, tocuri, parul ondulat, dans, mohito, shots, priviri, flirt, ma admiri cum pahar cu whiskey si multa multa gheata, sa fie rece rece….si asa pana…

pana dimineata, cand in costum de baie alb, rochie de voal alb transparent, palarie mare, ochelari albi, slip albastru cu alb, slapi, iaht, mic dejun, obositi, suc de portocale, briza sarata, bronzati, dulceata de smochine, frape, toast prajit, croissant cu unt si miere….

Buna intrebare, buna rau, atat de buna incat multe multe bloguri mor in primele 6 luni de la apritia lor.

Pai din analiza blogurilor moldovenesti/romanesti ni-o venit in minte urmatoarele idei:

1. Fii cinic in articolele pe care le scrii, “dar macar fa-o sincer, sa nu aiba cititorul impresia ca te prefaci doar ca sa atragi audienta.”  A continuat Soacra si cred ca e o completare justificata

2. Scrie despre chestii contradictorii, “toarna sare pe rana” frate ca asta putem face cu totii

3. Fii bland in unele cazuri, dar sever (exemplu Domnul Trandafir, invatatorul preferat)

4. Scrie despre idei care contrazic parerile generale, asa toti vor vrea sa ti demonstreze inversul.

5. Foloseste vorbe tari, dure, greoaie, arhaice chiar. Exemplu: mai tii minte din scoala ce reactie aveau elevii cand profu spunea “Hai si ni-om Prikali”

6. Critica oameni omni-respectati si idolatrizati de multi. (Da cu demnitate daca vrei un public de calitate)

7. Nu scrie mai mult de un articol la 2 zile, si daq inspiratia iti curge si tii neaparat sa scrii in fiecare zi pai scrie posturi scurte.

8. Scrie lucururi destepte dar intepate

9. Comenteaza destept la posturile celor mai vestite bloguri de pe piata

10. Raspunde la comentariile puse pe blogul tau intr-0 proportie de 80%. Lasa-i pe unii in suspans(efect garantat, se vor intoarce mereu sa vada daq le-ai raspuns)

 Daq mai ai talent la scris pai ai ajuns sa fii posesorul unui blog de succes.

N.B. Tine minte si asta: Nu poti face marketing/pr bun la un produs prost. Asa ca te rog urmeaza-mi sfaturile doar daca stii ca ai un blog bun, altfel ocupi spatiu virtual degeaba

——————————-

Pentru concursul “Blogostart”, categoria Blogosfera

Dupa oranduiala istoriei, nestirea omeneasca, naivitatea populara, am ajuns sa am 2 patrii. De bine, de rau, asta e, cu asta traim. Patria mama, cea ce pe buna dreptate ar fi trebuit sa ma gazduiasca, si patria ce pe buna lege ma gazduieste.

Viata mea acum e impartita intre cele doua orase din cele doua patrii ale mele. E Chisinaul, ah Chisinaul, orasul tacut, timid, palid la fata, plin de speranta, dar prea fricos sa-si construiasca singur viitorul. Copil plapand. Chinuit de arsita si necioplire. Aici mi-as trai batranetele, pe strazile verzui si linistite. Peisaj ce corespunde in totalitate distinului agrar al tarii pe care o reprezinta. O scena de teatru invechita, cu trecut glorios. Mai sunt actori interesanti, personalitati umbrite, mai apar pe unde si unde, mai apare speranta. Se mai intorc plecatii, mai aduc extazul de peste hotare, idei si dorinta de a schimba ceva. Da, asta e calitatea sa principala. Ofera odraslelor sale posibilitatea de a ramane in istorie schimbandui traiectoria in istorie.

Si Bucurestiul, da Bucurestiul, un adolescent cu iz parizian, mai increzator, chiar arogant, privind de sub palarie pe noi veniti, cu ochi de atot stiutor. Oras scump la vorba, dar plin de elemente galagioase. Un oras ce-si revendica trecutul cultural. Oras ce-si revendica speranta. Precum ateneul, usor simplist la aratare, odata trecand de usile scartainde(mediocritate), nimeresti intr-o lume a muzicii, a teatrului, a flirtului, lacrimilor de bucurie, impresii si fotografii alb negru. Mult mai multe zambete si seri fara de plictiseala.

Eram in masina, pe una dintre strazile idilicului meu oras Chisinau. Un oras atat de mic, dupa 3 ani de Bucuresti imi este frica sa ma intorc. Eu care sunt o recent indragostita de jazz, teatru, festivaluri, cafenele pline de iz cultural…imi este frica de plafonarea atat de darnic oferita de orasul meu natal.

Visez ca poate intr-o alta viata am fost curator de muzeu, sau o galerie de fotografii alb negru, poate am fost un fotograf cea descoperit lumea in lung si in lat, sau un arheolog, poate chiar am facut istoria artelor. Da…ciudata senzatie. O dublare de personalitati presupun.

Eu cea ce organizeaza, cea practica, cea logica, cea perfectionista, cea grabita, cea Director de Firma mare, cea cu Chanel, si eu, eu cea visatoare, cea creativa, cea sensibila, cea ce promoveaza proiecte sociale, cea ce vede Moldova ca fiind un plai mioritic mirific, cea ce iubeste oamenii si eu cea ce pot salvari de matase, flori in par si ochelari mari…Oare cum e sa fii persoana integra, fara dubluri?? Plictisitor?

Cat de frumos ar fi sa fie frumos peste tot? Sa fie asa cum e lumea mea, care este un camp de grane, flori de maci, cu cerul albastru, cu zane in rochite albe de voal, feti frumosi in ii si opinci, desigur toate fiind “designer clothes”, flori in par. Sau o alta lume a mea este cea a muzicii camerale, vioara, poezii, pian, muzica corala si teatru de dans, teatru de strada si piese contemporane, esarfe colorate, brose in piept, sort bufant, carti, librarii si ceainarii.

Cam asta e lumea mea, contradictii muzicale, povesti, idile, pasiune, frica, liniste, agonie si extaz…

Am citit saptamana trecuta pe Blogul lui Seth Godin solutiile acestuia pentru situatiile de criza. Articol destul de controversat, chiar daca simplu. Pentru ca sunt pentru ceea ce a scris el acolo, voi scrie mai jos cateva surse gratuite de carti si materiale pentru dezvoltare personala.

1. www.esnips.com aici gasiti carti de la Haruki Murakami pana la Finante Corporative si Marketing. Gasiti foarte multe carti, scrise pana si de Warren Buffet.

2. Biblioteca Digitala a ASE-ului din Bucuresti. Aici puteti gasi cartie de la Analiza Economica Financiara pana la Moneda si Credit. Apropo recomand tuturor aceasta ultima carte, foarte bine scrisa si explicat conceptul banilor si a masei monetare.

3. O alta sursa asemanatoare cu prima www.scribd.com

4. Foarte multe saituri gen www.torrentsmd.com au carti incarcate de utilizatori.

5. Acum am descoperit si World Digital Library, un proiect superb ce abordeaza tematici de la psihologie pana la geografie si limbi straine.

6. Un portal romanesc, Carti de la A la Z, in care se mai gasesc cateva cartulii bune

In rest mai vedeti ce bloguri rasfoiesc (din alea neautohtone) drept surse de cunostinte in domenii specializate.

Cu mici licariri de nostalgie, lacrimi in ochi, zambet pe buze, fericire in suflet, impacare in ratiune, pace in corp…am terminat facultatea. Trei ani trecuti de-a fuga, in timpul carora s-au intamplat atat de multe lucruri. Ma simt batrana gandindu-ma la cumulul de experiente. Am invatat multe, atat in facultate (am apucaturi de tocilara), cat si in afara ei, mai ales in afara ei. Voi impartasi lumii aceste minunate experiente:

a) In facultate tocesti pentru ca iti formezi o anumita logica. O logica profesionala, multilaterala si concentrata.

b) Prieteni ai putini, chiar foarte putini, si cu timpul, daca ai cap si intuitie, ii filtrezi si renunti la paraziti.

c) Lucrurile marunte sunt cele mai semnificative, daca inervin astea intr-o cearta nu le dai niciodata de capat, cum ar fi cu un lucru mare. Daca-i mare stii unde sa-l cauti, pe alea marunte nu le poti identifica din prima, si apar si apar mereu ca niste bube acolo unde te doare mai tare. In lucrurile frumoase insa lucrurile marunte sunt alea pe care le memoram, melodia pe care ai auzit-o cand l-ai vazut prima data, trandafirul din carte, cuvintele rostite, privirea, parfumul… Un lucru mare cum il explici? Descriind o gramada de maruntisuri care l-au acompaniat.

d) Prietenii pe care-i ai alaturi te reprezinta, daca nu in totalitate cel putin acea calitate/defect reprimat(a) de catre tine, pairinti, societate…

e) Cartile alese pot deveni cele mai bune calauze in viata. Vorbesc despre perlele literaturii.

d) In viata ne facem drumul singuri. Ni se da de la inceput o traista cu unelte, in ale caror utilitate ne dumerim singuri. Din acest motiv e foarte bun cititul, fara a exagera desigur, pentru ca inveti cum alti oameni si-au folosit uneltele.

e) Cu cat e o persoana mai libera, independenta cu atat poate avea sentimente mai pure, puternice si trainice. Sa explic: atunci cand sunt libera, imi fac singura alegerile, meditand mult timp, punand pe cantar, pro, contra, aleg, si aleg ceea ce stiu sigur ca duc la bun sfarsit.

f) Omul e narcisist de la natura: se indragosteste de oameni care-i seamana la chip, care au calitati comune, care ii impartasa placeri, vicii, repulsii. O fi faptul ca suntem facu-ti “dupa chipul sau asemanarea lui Dumnezeu” sau pentru ca asta e mecanizmul naturii de a promova si pastra anumite caracterisitici genetice?

g) Si ceva mai putin destept, pentru maserialista din mine: Lucrurile scumpe sunt mult mai bune si le voi prefera merau pe astea in schimbul multor altora care doar ocupa loc si se uzeaza usor. Vorbesc aici de genti, haine si incaltaminte. Exista exceptii gen matase indiana, sau handmade de prin alte zone. Dar astea tot sunt vandute in anumite locuri foarte scump asa ca e o exceptie care demonstreaza regula.

Aici ma opresc, dar sunt multe alte lucruri pe care le-am trecut cu vederea, lucruri minunate si altele mai putin placute. Pe parcurs mai spun, mai scriu, mai impartas…

——————————-

Propun articolul pentru concursul “Blogostart”, categoria Diverse

Respir greoi

Pe suflet parca am o piatra

Simt lipsa ta

Si nu ma vad nicicand iertata

Dorul e in starea mea

Singura mereu voi fi

Caci singuratatea ma intelege cel mai bine

asa ma pot descoperi.

In adancul meu copilaros

Copila sunt si am nevoie doar de soare

De tine am…

Dar eu tot singura voi fi.

Prieteni am si multi

Iubi eu pot,

Ma pot da si iubita

Dar sa-ntelegi ca tot eu singura voi fi

Nu s trista nu gresi

Doar am un suflet mai ciudat

Iubesc, iubita vreau sa fiu

Dar singura cu adevarat

Asa am fost mereu

Asa mii dat

Asa voi fi

p.s. pentru tine

p.p.s. creatie proprie

…Odata cu lumina s-a stins si gandul.

“hmmm, m-a trezit o raza de soare” se gandi zambind. “Va fi o zi superba” isi declara. Era vioaie, abia astepta sa serveasca micul dejun. Orice gand despre ziua de ieri parca ii fu sters din minte. Era o alta femee, ceva mai naiva chiar.

Era prima masa din viatza ei, tot ce facea era pentru prima data. Citea ziarul pentru prima data, statea la masa pentru prima data, admira peisajele pentru prima data… fiecare prima data o cucerea, a inceput sa descopere lumea. Pana in momentul acela a fost ignoranta, nu intelegea nimic. Cat de frumoase I se aratau acum lucrurile.

Incet dar sigur pasi peste prag. In suflet simtea caldura si libertatea.

Nu simtea cum trece timpul. Se afla intr o pauza intre secunde. Avea doar acea stare ratacita intre extaz si hibernare.  Oboseala o apasa doar putin, dar nu se opri decat pe malul unui rau. Scurgerea apei era imbietoare. Absorbita de puritatea unui val se simti privita, o privire adanca, istovitoare. Toata fiinta se transforma intr un urias nor de fum, nu mai putea respire, acea privire de strigoi o darama. Chipul celeilalte din apa cristalina avea sa o urmareasca si in aceasta noua viata.

Va urma…