Acum sunt mare, adica am ajuns la varsta la care nu mai am vacante doar concedii şi iau decizii care ma afecteazăa tât pe mine şi încă mulţi alţi oameni.

Acum număr bani, şi vorbesc cu oameni şi mai mari care se lasă amăgiţi de faţa mea naivă şi se relaxează vorbind cu mine, fără să ştie defapt că asta e o tactică de a afla cât mai multă informaţie posibil.

Acum merg la întâlniri de afaceri, merg la guvern, acum număr salarii şi concediez oamenii care nu mai aduc valoare firmei.

Acum învăţ pe alţii care nu ştiu, îi învăţ cum să vorbească, cum să asculte, cum să vândă, şi când să facă toate astea.

Am ajuns om mare, adică sunt om matur, am crescut mare şi aşa cum mă întrebam în liceu ”oare cum e să lucrezi tot timpu şi să nu ai vacanţe?” aşa mă întreb şi acum. E cam aiurea să fii mare, şi pe cât de plăcut e să simţi putere şi responsabilitate pe atât e de plăcut să o delegi altcuiva, pentru că până la urmă să creşti mare, e greu şi obositor.

Fericirea, ce este şi cu ce se mănâncă? Mai toate melodiile de dragoste vorbesc despre fericire ca despre o persoană, care in orice moment se poate dezamăgi în cei la care a găzduit şi să-şi ia hainele să plece în lumea mare la cucerit alte viitoare victime. Sau alţii o văd ca pe un suvenir, un bibelou tare tare fin care poate fi scapat jos, sau pierdut undeva în vreun parc trist.

Fericirea, la fel ca o floare se usuca daca nu este îngrijită. Dacă nu se udă zilnic, sau măcar 3 ori pe săptămână fiecare dintre noi trebuie să-şi îngrijească fericirea. Fericirea nu apara ea se construieşte zi de zi, dar cei care o păstrează ca pe un bibelou o pierd cât ai zice peşte.

Cat de mult nu am vrea sa fie adevarat, o femeie este defapt definita de barbatii din viata ei. Iubesti un ratat? Este foarte probabil sa fii sau sa devii si tu una. Te-ai maritat cu un print? Ai mari sanse sa devii si tu o printesa.
Acest articol este despre tipajul barbatilor care fac sau au facut parte din mine.
Primul barbat din viata unei fete, si cel mai important este tatal. Tata meu e un barbat puternic, care m-a facut sa ma simt in perfecta siguranta in preajma lui si mi-a oferit multa dragoste. El era protectorul meu si nimeni nu pitea sa ma supere, nici macar moral, pt ca el era mereu langa mine. El m-a invatat sa fiu om si sa am incredere in mine.
Al doilea barbat din viata mea e fratimiu. El a fost tapul ispasitor pt toate complexele mele. De mica eram foarte inchisa si felul in care el isi manifesta dragostea pt toti ma facea sa-l invidiez. Si eu vroiam sa fiu libera, dar orgoliul nu m-a lasat. El ma invata sa fiu libera.
Al treilea era un tip Bradutan din gradinita. Din cauza lui m-au ras muulti ani verisorii mei. Toti anii gradinitei i-am fost fidela. El a ras de mine. El m-a invatat sa mi fie rusine sa mi arat sentimentele.
Al patrulea a fost cel care m-a sarutat prima data. Aveam 12 el 16 si deja planuia sa se nsoaare cu mine. Mi-a placut de el, eram vara la bunica. Dupa ce am plecat am intrat in faza negarii si l-am trimis. El m-a invatat ca nu totdeauna primesti ceea ce astepti si uneori oamenii sunt iinfluentati si de marca telefonului mobil.
Al 5lea a fost defapt primul. M-a iubit. A incercat sa o nlocuiasca pe maicasa cu mine, m-a facut ca o mama, m-a distrus, dupa mi-a zis ca nu sunt ceea de ce s-a indragostit. Ca ma vrea ca la-nceput. El m-a invatat sa mi fie frica de relatii, sa nu mai am incredere in barbati si sa ma tem de suferinta.
Si logodnicului meu, care defapt este unicul. Cu el am avut primul sarut. Cel la care visam la 12 ani, cu artificii si time loop ca-n telenovele. Sarutul lui a oprit Moscova pe cateva minute. El m-a invatat sa iubesc si sa ma iubesc. El m-a facut sa fiu multumita de ceea ce sunt. El ma face sa am incredere in tot ce fac si el imi ofera mai mult decat pot da eu. El m-a invatat sa fiu eu.
Fiecare dintre ei m-a invatat ceva. Unii ceva de bine altii ceva cu care sa ma descurc in viata, asa ca sa nu mai nimeresc in asa situatii. Trucuri de a scapa de nesimtiti.
Pe tine ce te-nvata persoana de langa tine?

Sunt fericita

M-am întors în Moldova acum un an, după facultate plină de speranţe. Moldova e iubirea mea mare, o ţară pe care o visez bogată, fremătând la fel cum freamătă grâul în bătăia vîntului.

Eram plină de visuri, de speranţe şi de optimizm, am venit să o cuceresc, să-i dau tot ce pot eu mai bine şi să o simt împlinită. Vroiam să fac toate astea prin intermediul unei afaceri direct legată de trecutul ei. Şi astăzi mai vreau să fac asta, dar pe zi ce trece speranţele mele capătă mărimi terestre, optimizmul tot mai aproape de pesimizm, planurile tot mai puţin măreţe.

Sunt tristă pentru că oamenii mediocri nu suportă aripile mele, pentru că mă vor fără speranţe şi mă vor simplă ca toată lumea. Dar eu pot zbura, şi asta mă face diferită, asta mă face unică, asta mă face să sper că viitorul Moldovei este în mâinile mele. Dacă fiecare dintre noi ar înţelege asta am trăi într-o ţară cu adevărat minunată.

Eu vreau să visez, să sper şi să ştiu că pot zbura. Lume lăsaţi-mă să visez, nu încercaţi să mă învăţaţi din greşelile voastre pentru că acestea şi-au pierdut din actualitate.

Exista pe lumea asta mii şi mii de tehnici de comunicare, de negociere, de impacare, de mediere şi multe alte situaţii obositoare. Dupa mulţimea de traininguri invatate şi avand deja 1 an o pozitie de top in companie cu 80 de subordonati am inteles cel mai important lucru:  Secretul oricarei situţii, da absolut oricărei este SĂ ASCULŢI. Deseori nici nu realizăm cum vorbim şi povestim plictisind cu exlicaţii persoana de vizavi.

Pentru a media o situaţie de conflict, sau cînd vrei să iei de la un furnizor nişte materiale pe datorie, sau când nu ai bani sa plăteşti datoria, sau când te-ai certat cu prietenul-prietena, cel mai important lucru este să asculţi.

În ziua de azi foarte puţine şanse avem să fim ascultaţi, şi atunci cînd întâlnim pe cineva dispus să ne asculte suntem foarte fericiţi. Persoana data poate să nu ne rezolve nici o întrebare, sau să nu faca nimik pentru noi, dar simplu fapt că a ascultat ce am vorbit insemană enorm şi crează o groază de emoţii pozitive.

Îmi trebuia materiale în sumă de 125000 lei. Aveam deja datorie la furnizorul meu de vreo 100000 lei. L-am sunat, i-am zis că-mi trebuie aşa şi aşa, şi următoarele 15 minut am ascultat cum el nu vrea să-mi dea nimik, după asta cât de mari probleme are cu şefii, după asta mi-a povestit cum se descurcă el cu toţi cei din breasla mea, după mi-a spus că poate-mi dă materiale, după asta mi-o spus că-mi dă, şi după mi-a spus că vine a doua zi să mi le aducă. În tot acest interval de 15 minute eu nu am făcut decât să zic “da, da înţeleg”.

Ţineţi minte că omul este o fiinţă foarte orgolioasă şi egoistă, se simte mereu buricul pămîntului. Dacă vreţi ceva de la cineva făceţi-l să se simtă buricum pământului. Când asculţi un om îi hrăneşti orgoliul şi-i mângâi mândria, şi omul dat îşi pierde din vigilenţă.

Fiind inspirată din ce -a scris Olga Răilean în articolul despre învinuirea părinţilor am zis să-mi pun pe pagină planurile mele din ultimii 5 ani despre cum trebuie educaţi copiii. Acest hobby al meu a pornit din copilărie, când mă supăram tare pe ai mei părinţi, cel mai des pe mama, că făceau lucruri care-mi făceau rău.

Sunt câteva principii după care o să educ copii, eu împreună cu vitorul meu soţ:

1. Primul şi cel mai important o să-mi aleg jumătatea din dragoste şi respect. Persoana dată trebui esa fie din familie cu principii puternice şi valori morale. O condiţie obligatorie e ca bărbatul să se poate frumos cu mama şi tatăl său, pt că pe viitor se va purta aşa şi în familia proprie

2. În faţa copiilor o să evit certurile. În cazul în care nu sunt de acord cu ce spune soţul sau invers, trebuie să ne retragem, să dicutăm (şi nu numai ) să ajungem la un punct comun şi să spunem copiilor decizia finală. Foarte bine e să întrebăm şi părerea lor dacă asta îi priveşte.

3. Vom vorbi cu copii de parcă ar fi oameni maturi, aşa ei sunt mult mai responsabili pentru acţiunile lor. Ei trebui esă ştie că au drepturi şi că poartă responsabilitate pentru comportamentul lor.

4. Orice activitate pe cre le spun să o facă gen citit, curăţenie, lecţii trebuie făcută cu plăcere, adiq părintele nu are voie să-i dea copilului să citească pe post de pedeapsă. Părinţii mei când greşeam ne pedepseau pe mine şi fratele meu dându-ne să citim. Fratmiu pân în ziua de azi urăşte cititul.

5. Pentru a creşte un copil integru, fără complexe mama trebuie să fie foarte atentă cu doza de dragoste dăruită. Conform ultimilor descoperiri in psihologie s-a demonstrat că mama trebuie să iubească mai tare soţul decât pe copii pentru ca cei din urmă să fie fericiţi. La mine în familie a fost aşa, eu cu fratmiu suntem diferiţi de mulţi dintre prietenii noştri. Mama şi cu tata trebuie să fie o echipă, o lume aparte, care se susţin reciproc şi iau decizii în comun.

6. Cel mai tare uram când tata îmi făcea observaţii în public. SImţeam cum se învârteşte lumea în jurul meu de ruşine. Copiilor mei nu o să le fac niciodată aşa.

Astea cam sunt unele dintre principiile de bază. Eu vreau copii, vreo 3. Mă înarmez cu principii de creştere pentru a-i pregăti la maxim pentru lumea crudă în care se vor naşte.

Dar tu cum îţi vei creşte copiii?

Studentă fiind, sau chiar elevă am avut mereu o mică tendinţă de tocilară. Îmi plăcea mie să le ştiu pe toate şi senzaţia preferată era atunci când mi se aprindea beculeţul rezolvînd probleme.

Acum deja absolventă, cu diplomă tânjesc după învăţătură aşa că umblu la cursuri de mă rup în 4. Cu piţin timp în urmă am învăţat ceva extraordinar de extraordinar şi de simplu. Era un training de vanzări şi era un domn neamţ care ne-a predat această regulă. Este o tehnică de vânzări foarte vestită Read the rest of this entry »

Candva demult omul putea vorbi cu forme superioare de existenţă, sau mai bine zis cu Dumnezeu şi alte întruchipări ale Acestuia. Aces lucru îl aflăm din diferite legende, scrieri despre martiri, apostoli, istorie, dar sursa cea mai importantă este Testamentul Vechi.

Lumea în care trăiesc oamenii acum este imperfectă din concept, în această lume perfecţiunea nu poate exista sub nici o formă, odată apărută ea se transpune într-o lume superioară, părăsind viaţa pe pământ. Puritatea sufletului e ceea ce ne apropie cel mai mult de perfecţiune, de existenţe superioare. Mii de ani în urmă erau oameni puri, care înţelegeam limba Divinului, puteau răstălmăci semnele acestuia şi transmite mesajul maselor.

Azi omul este o maşină de făcut bani, care răstălmăceşte semne şi îndemnuri venite nu de la Dumnezeu, şi care distruge totul în calea sa, inclusiv sufletul propriu. Există în zilele noastre oameni ca Noe, oameni care înţelg legile existenţei universale şi îi văd curenţii. Noi cei simpli, ignorăm absolut totul. Noi de frică şi de lene am început să-l negăm pe Dumnezeu, pentru că drumul către lumină ni se dă mult prea greu. Avem de curăţat prea mult în noi.

Pentru mulţi acest articol va fi o aberaţie, eu însă cred că vor fi şi cei care vor înţelege că priorităţile omului trebuie să fie spirituale şi nu materiale. Banii, faima, frumuseţea, tinereţea, toate se cumpără, dar uneori preţul poate fi enorm de mare.

Oamenii sunt pe cale de dispariţie, ştiaţi? O concluzie ciudată dacă ţinem cont de cele 6 miliarde de fiinţe umane ce locuiesc pe planeta noastră. Să vă explic.

Ultima vreme au apărut foarte multe filme în care oamenii sunt contaminaţi cu vreun virus care-i transformă în animale. Oameni normali rămân foarte puţin şi sunt mereu în pericol de moarte sau contaminare, ceea ce e unul şi acelaşi lucru. Read the rest of this entry »